Convetia de evitare a dublei impuneri Romania Polonia

SERVICES

LEGE Nr. 6 din 10 ianuarie 1995

privind ratificarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Polone pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital şi a protocolului anexat, semnate la Varşovia la 23 iunie 1994

EMITENT: PARLAMENTUL

PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 7 din 17 ianuarie 1995

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

ARTICOL UNIC

Se ratifică Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Polone pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital şi protocolul anexat, semnate la Varşovia la 23 iunie 1994.

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 19 decembrie 1994, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

ADRIAN NĂSTASE

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 28 decembrie 1994, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

PREŞEDINTELE SENATULUI

prof. univ. dr. OLIVIU GHERMAN

ACORD

între Guvernul României şi Guvernul Republicii Polone pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital

Guvernul României şi Guvernul Republicii Polone,

dorind să promoveze şi să întărească relaţiile lor economice,

au convenit după cum urmează:

ART. 1

Persoane vizate

Prezentul acord se va aplica persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

ART. 2

Impozite vizate

Prezentul acord se va aplica impozitelor pe venit şi pe capital în numele unui stat contractant, al autorităţilor sale locale ori al unităţilor administrativ-teritoriale, indiferent de modul în care sunt percepute.
Vor fi considerate impozite pe venit şi pe capital toate impozitele stabilite pe venitul total, pe capitalul total sau pe elementele de venit sau de capital, inclusiv impozitele pe câştigurile provenite din înstrăinarea proprietăţii mobiliare sau imobiliare, precum şi impozitele asupra creşterii capitalului.
Impozitele existente asupra cărora se va aplica prezentul acord sunt îndeosebi:
a) În România:

(i) impozitul pe veniturile realizate de persoanele fizice;

(ii) impozitul pe profiturile persoanelor juridice;

(iii) impozitul pe salarii şi alte remuneraţii similare;

(iv) impozitul pe veniturile realizate din activităţi agricole;

(v) impozitul pe dividende, (denumite în continuare impozit român).

b) În Polonia:

(i) impozitul pe venitul persoanelor fizice;

(ii) impozitul pe venitul corporaţiilor, (denumite în continuare impozit polonez).

Acordul se va aplica, de asemenea, oricăror impozite identice sau în esenţă similare, care sunt stabilite după data semnării acestui acord, în plus, sau în locul impozitelor existente. La sfârşitul fiecărui an, autorităţile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc asupra modificărilor care au fost făcute în legislaţiile lor fiscale.

ART. 3

Definiţii generale

În sensul prezentului acord, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferită:
a) termenul România înseamnă România şi, folosit în sens geografic, înseamnă teritoriul României, inclusiv marea sa teritorială, precum şi zona economică exclusivă, asupra cărora România îşi exercită suveranitatea, drepturile suverane sau jurisdicţia, în concordanţă cu propria sa legislaţie şi cu dreptul internaţional cu privire la explorarea şi exploatarea resurselor naturale, biologice şi minerale, aflate în apele mării, pe fundul şi subsolul acestor ape;
b) termenul Polonia, când este folosit în sens geografic, înseamnă teritoriul Republicii Polone, inclusiv orice zonă dincolo de apele sale teritoriale, asupra căreia, în conformitate cu legislaţia Poloniei şi cu legislaţia internaţională, Polonia îşi poate exercita drepturile sale suverane în legătură cu fundul mării, subsolul şi resursele sale naturale;
c) expresiile un stat contractant şi celălalt stat contractant înseamnă România sau Polonia, după cum cere contextul;
d) termenul naţional înseamnă toate persoanele fizice având cetăţenia unui stat contractant şi toate persoanele juridice, asocierile de persoane şi asociaţiile având statutul, în conformitate cu legislaţia în vigoare într-un stat contractant;
e) termenul persoană include o persoană fizică, o societate sau orice altă asociere de persoane;
f) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnă, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;
g) termenul societate înseamnă orice persoană juridică sau orice altă entitate care este considerată ca o persoană juridică în scopul impozitării;
h) expresia bază fixă înseamnă un loc permanent în care sunt exercitate activităţi profesionale;
i) expresia transport internaţional înseamnă orice transport efectuat cu o navă, vapor, aeronavă, vehicul feroviar sau rutier, exploatate de o întreprindere care are locul conducerii efective într-un stat contractant, cu excepţia cazului când asemenea transport este efectuat numai între locuri situate în celălalt stat contractant;
j) expresia autoritate competentă înseamnă:

(i) în cazul României, ministrul finanţelor sau reprezentantul său autorizat;

(ii) în cazul Poloniei, ministrul finanţelor sau reprezentantul său autorizat.

În ceea ce priveşte aplicarea acestui acord de un stat contractant, orice termen care nu este definit în acord va avea, dacă contextul nu cere o interpretare diferită, înţelesul pe care îl are în cadrul legislaţiei acelui stat contractant cu privire la impozitele la care prezentul acord se aplică.

ART. 4

Rezident

În sensul prezentului acord, expresia rezident al unui stat contractant înseamnă orice persoană care, potrivit legislaţiei acelui stat contractant, este supusă impunerii ca urmare a domiciliului său, rezidenţei sale, locului de conducere sau oricărui alt criteriu de natură similară; dar această expresie nu include o persoană care este supusă impunerii în acel stat contractant numai pentru faptul că realizează venituri sau câştiguri din capital din surse aflate în acel stat contractant.
Când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1 al acestui articol, o persoană fizică este rezidentă a ambelor state contractante, atunci statutul său va fi determinat după cum urmează:
a) această persoană va fi considerată rezidentă a statului contractant în care are o locuinţă permanentă la dispoziţia sa;
b) dacă dispune de o locuinţă permanentă la dispoziţia sa în ambele state contractante, această persoană va fi considerată rezidentă a statului contractant cu care legăturile sale personale şi economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);
c) dacă statul contractant în care această persoană are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă ea nu dispune de o locuinţă permanentă la dispoziţia sa în nici unul dintre statele contractante, atunci ea va fi considerată rezidentă a statului contractant în care locuieşte în mod obişnuit;
d) dacă această persoană locuieşte în mod obişnuit în ambele state contractante sau în nici unul dintre ele, ea va fi considerată rezidentă a statului contractant al cărui naţional este;
e) dacă statutul de rezident nu poate fi determinat conform subparagrafelor a) – d), autorităţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.
Când, potrivit prevederilor paragrafului 1 al acestui articol, o persoană, alta decât o persoană fizică, este rezidentă a ambelor state contractante, atunci ea va fi considerată rezidentă a statului contractant în care se află locul conducerii sale efective. În cazul dubiilor de interpretare, autorităţile competente ale statelor contractante vor soluţiona problema de comun acord.

ART. 5

Sediu permanent

În sensul prezentului acord, expresia sediu permanent înseamnă un loc fix de afaceri prin care este desfăşurată în întregime sau în parte activitatea unei întreprinderi.
Expresia sediu permanent va include îndeosebi:
a) un loc de conducere;
b) o sucursală;
c) un birou;
d) o uzină;
e) un atelier;
f) o mină, un puţ petrolier sau de gaze, o carieră sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale.
Expresia sediu permanent cuprinde, de asemenea, un şantier de construcţii, un proiect de construcţie, montaj sau instalaţie, sau activităţi de supraveghere sau consultanţă desfăşurate în legătură cu acestea, dar numai când un asemenea şantier, proiect sau activităţi continuă pentru o perioadă mai mare de 9 (nouă) luni.
Independent de prevederile paragrafelor 1, 2 şi 3 ale acestui articol, expresia sediu permanent va fi considerată că nu include:
a) folosirea de instalaţii, exclusiv în scopul depozitării, expunerii sau livrării de produse sau mărfuri aparţinând întreprinderii;
b) menţinerea unui stoc de produse sau mărfuri aparţinând întreprinderii exclusiv în scopul depozitării, expunerii sau livrării;
c) menţinerea unui stoc de produse sau mărfuri aparţinând întreprinderii, exclusiv în scopul prelucrării de către o altă întreprindere;
d) menţinerea unui loc fix de afaceri exclusiv în scopul cumpărării de produse sau mărfuri sau colectării de informaţii pentru întreprindere;
e) menţinerea unui loc fix de afaceri exclusiv în scop de reclamă, furnizare de informaţii, cercetare ştiinţifică sau activităţi similare, care au caracter pregătitor sau auxiliar pentru întreprindere;
f) vânzarea de produse sau mărfuri aparţinând întreprinderii, expuse în cadrul unui târg sau expoziţie temporară ocazională, după închiderea târgului sau expoziţiei menţionate;
g) menţinerea unui loc fix de afaceri, exclusiv pentru orice combinare de activităţi menţionate în subparagrafele a) – f), cu condiţia ca întreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezultă din această combinare să aibă un caracter pregătitor sau auxiliar.
Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2 ale acestui articol, când o persoană, alta decât un agent cu statut independent, căruia i se aplică prevederile paragrafului 6 – acţionează într-un stat contractant în numele unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, acea întreprindere va fi considerată că are un sediu permanent în primul stat contractant menţionat, dacă această persoană are, şi exercită în mod obişnuit în acel stat contractant, împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, în afară de cazul când activităţile acestei persoane sunt limitate la cumpărarea de produse sau mărfuri.
O întreprindere nu va fi considerată că are un sediu permanent într-un stat contractant numai pentru faptul că aceasta îşi exercită activitatea de afaceri în acel stat contractant printr-un broker, agent comisionar general sau orice alt agent cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane să acţioneze în cadrul activităţii lor obişnuite.
Faptul că o societate care este rezidentă a unui stat contractant controlează sau este controlată de o societate care este rezidentă a celuilalt stat contractant sau care desfăşoară activitate de afaceri în acel celălalt stat contractant (printr-un sediu permanent sau în alt mod), nu este suficient pentru a face una dintre aceste societăţi un sediu permanent al celeilalte.

ART. 6

Venituri din proprietăţi imobiliare

Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din proprietăţi imobiliare (inclusiv veniturile din agricultură sau din exploatări forestiere) situate în celălalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.
Expresia proprietăţi imobiliare are înţelesul care este atribuit de legislaţia statului contractant în care proprietăţile în cauză sunt situate. Expresia va include în orice caz toate accesoriile proprietăţii imobiliare, inventarul viu şi echipamentul utilizat în agricultură şi exploatări forestiere, drepturile asupra cărora se aplică prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciară, clădiri, uzufructul proprietăţilor imobiliare şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoarelor şi a altor resurse naturale; navele, vapoarele, aeronavele, vehiculele feroviare sau rutiere nu vor fi considerate proprietăţi imobiliare.
Prevederile paragrafului 1 al acestui articol se aplică veniturilor obţinute din exploatarea directă, din închirierea sau din folosirea în orice altă formă a proprietăţii imobiliare.
Prevederile paragrafelor 1 şi 3 ale acestui articol se vor aplica, de asemenea, veniturilor provenind din proprietăţile imobiliare ale unei întreprinderi şi veniturilor din proprietăţile imobiliare utilizate pentru exercitarea unei profesii independente.

ART. 7

Profiturile întreprinderii

Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant vor fi impozabile numai în acel stat contractant, în afară de cazul când întreprinderea exercită activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacă întreprinderea exercită activitate de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat contractant, dar numai acea parte din ele care este atribuibilă acelui sediu permanent.
Sub rezerva prevederilor paragrafului 3 al acestui articol, când o întreprindere a unui stat contractant exercită activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, atunci se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, profiturile pe care le-ar fi putut realiza, dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă şi separată, exercitând activităţi identice sau similare în condiţii identice sau similare şi tratând cu toată independenţa cu întreprinderea al cărei sediu permanent este.
La determinarea profiturilor unui sediu permanent vor fi admise la scădere cheltuielile efectuate pentru scopurile acestui sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare efectuate, indiferent de faptul că s-au efectuat în statul contractant în care se află situat sediul permanent sau în altă parte. Totuşi aceste deduceri vor fi aplicabile conform prevederilor specifice ale legislaţiei fiscale a statului contractant în care este situat sediul permanent.
În măsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca profitul care se atribuie unui sediu permanent să fie determinat prin repartizarea profitului total al întreprinderii în diversele sale părţi componente, nici o prevedere a paragrafului 2 nu va împiedica acel stat contractant să determine profitul impozabil în conformitate cu repartiţia uzuală; metoda de repartizare adoptată va fi totuşi aceea prin care rezultatul va fi în concordanţă cu principiile enunţate în prezentul articol.
Nici un profit nu se va atribui unui sediu permanent numai pentru faptul că acest sediu permanent cumpără produse sau mărfuri pentru întreprindere.
În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente, profitul care se atribuie unui sediu permanent va fi determinat în fiecare an prin aceeaşi metodă, în afară de cazul când există motive temeinice şi suficiente de a proceda altfel.
Când profiturile includ elemente de venit care sunt tratate separat în alte articole ale prezentului acord, atunci prevederile acelor articole nu vor fi afectate de prevederile prezentului articol.

ART. 8

Transporturi internaţionale

Profiturile obţinute din exploatarea în trafic internaţional a navelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare şi rutiere vor fi impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.
Profiturile obţinute din exploatarea vapoarelor angajate în transportul pe căi navigabile interioare vor fi impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.
Dacă locul conducerii efective a unei întreprinderi de transport naval sau a unei întreprinderi de transport pe căi navigabile interioare este situat la bordul unei nave sau vapor, atunci acesta se va considera a fi situat în statul contractant în care se află portul de înregistrare a navei sau vaporului sau, dacă nu există un astfel de port, în statul contractant în care este rezident cel care exploatează nava sau vaporul.
Prevederile paragrafului 1 al acestui articol se vor aplica, de asemenea, profiturilor obţinute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internaţională de transporturi.

ART. 9

Întreprinderi asociate

Când:
a) o întreprindere a unui stat contractant participă, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau
b) aceleaşi persoane participă, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant şi, fie într-un caz, fie în celălalt, cele două întreprinderi sunt legate în relaţiile lor financiare sau comerciale prin condiţii acceptate sau impuse, care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile, care, fără aceste condiţii, ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt datorită acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impuse în mod corespunzător.
Când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi aparţinând acelui stat contractant şi impune în mod corespunzător profiturile asupra cărora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusă impunerii în acel celălalt stat contractant şi profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat contractant menţionat, dacă condiţiile stabilite între cele două întreprinderi ar fi fost acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci acel celălalt stat contractant va modifica corespunzător suma impozitului stabilit acolo asupra acelor profituri. La determinarea unei astfel se modificări se va ţine seama de celelalte prevederi ale prezentului acord şi, dacă este necesar, autorităţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc.

ART. 10

Dividende

Dividendele plătite de o societate care este rezidentă a unui stat contractant unei persoane rezidentă a celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.
Totuşi aceste dividende pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant în care este rezidentă societatea plătitoare de dividende şi potrivit legislaţiei acelui stat contractant, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al dividendelor, impozitul astfel stabilit nu va depăşi:
a) 5% din suma brută a dividendelor, dacă beneficiarul efectiv este o societate (alta decât o asociaţie de persoane) care deţine direct cel puţin 25% din capitalul societăţii plătitoare de dividende;
b) 15% din suma brută a dividendelor, în toate celelalte cazuri.

Prezentul paragraf nu va afecta impunerea societăţii în ceea ce priveşte profiturile din care se plătesc dividendele.

Termenul dividende folosit în acest articol înseamnă veniturile provenind din acţiuni sau alte drepturi care nu sunt titluri de creanţă, din participarea la profituri, precum şi veniturile din alte drepturi care sunt supuse aceluiaşi regim de impunere ca veniturile din acţiuni, de către legislaţia fiscală a statului contractant în care este rezidentă societatea distribuitoare a dividendelor.
Prevederile paragrafelor 1 şi 2 ale acestui articol nu se vor aplica, dacă beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant în care societatea plătitoare de dividende este rezidentă, printr-un sediu permanent situat acolo sau desfăşoară în acel celălalt stat contractant profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar deţinerea drepturilor generatoare de dividende, în legătură cu care dividendele sunt plătite, este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se vor aplica prevederile art. 7 sau 15 ale acestui acord, după caz.
Când o societate rezidentă a unui stat contractant realizează profituri sau venituri din celălalt stat contractant, acel celălalt stat contractant nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de acea societate, cu excepţia cazului când asemenea dividende sunt plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sau când deţinerea drepturilor generatoare de dividende, în legătură cu care dividendele sunt plătite, este efectiv legată de un sediu permanent sau bază fixă situate în acel celălalt stat contractant, nici să supună profiturile nedistribuite ale societăţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite ale societăţii, chiar dacă dividendele plătite sau profiturile nedistribuite reprezintă în întregime sau în parte profituri sau venituri provenind din acel celălalt stat contractant.

ART. 11

Dobânzi

Dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.
Totuşi dobânzile la care se referă paragraful 1 al acestui articol pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acelui stat contractant, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al dobânzilor, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 10% din suma brută a dobânzilor.
Independent de prevederile paragrafului 2, dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi realizate de guvernul celuilalt stat contractant, inclusiv autorităţile locale şi unităţile administrativ-teritoriale ale acestuia, de banca centrală sau orice instituţii financiare controlate de acel guvern, sau dobânzile realizate la creditele garantate de acel guvern vor fi scutite de impozit în primul stat contractant menţionat.
Termenul dobânzi, astfel cum este folosit în prezentul articol înseamnă veniturile din titluri de creanţă de orice natură, însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau un drept de participare la profiturile debitorului şi în special veniturile din efecte publice, obligaţiuni sau titluri de creanţă, inclusiv primele şi premiile legate de asemenea efecte, obligaţiuni sau titluri de creanţă. Penalităţile pentru plată cu întârziere nu vor fi considerate dobânzi în sensul prezentului articol.
Prevederile paragrafelor 1 şi 2 ale acestui articol nu se vor aplica, dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin dobânzile, printr-un sediu permanent situat acolo, sau prestează în acel celălalt stat contractant profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar creanţa în legătură cu care sunt plătite dobânzile este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se vor aplica prevederile art. 7 sau 15 ale acestui acord, după caz.
Dobânzile se consideră că provin dintr-un stat contractant, când plătitorul este însuşi acel stat, o autoritate locală, o unitate administrativ-teritorială sau un rezident al acelui stat contractant. Totuşi când plătitorul dobânzilor, fie că este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă în legătură cu care a fost contractată creanţa generatoare de dobânzi şi aceste dobânzi se suportă de acel sediu permanent sau bază fixă, atunci aceste dobânzi vor fi considerate că provin din statul contractant în care sunt situate sediul permanent sau baza fixă.
Când, datorită relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau între ambii şi alte persoane, suma dobânzilor, ţinând seama de creanţa pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care s-ar fi convenit între debitor şi creditor în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se vor aplica numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor va fi impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentului acord.

ART. 12

Redevenţe

Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.
Totuşi redevenţele la care se referă paragraful 1 al acestui articol pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acelui stat contractant, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al redevenţelor, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 10% din suma brută a redevenţelor.
Termenul redevenţe folosit în prezentul articol înseamnă plăţi de orice natură primite pentru utilizarea sau dreptul de a utiliza orice drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv asupra filmelor de cinematograf şi filmelor sau benzilor folosite pentru emisiunile de radio sau televiziune, transmisiilor prin satelit ori cablu sau prin oricare mijloace electronice folosite pentru emisiunile destinate publicului; sau orice patent sau marcă de comerţ, desen sau model, plan, formulă secretă sau procedeu de fabricaţie sau pentru utilizarea sau dreptul de a utiliza orice echipament industrial, comercial sau ştiinţific, sau pentru informaţii referitoare la experienţa în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.
Prevederile paragrafelor 1 şi 2 ale acestui articol nu se vor aplica, dacă beneficiarul efectiv al redevenţelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin redevenţele, printr-un sediu permanent situat acolo sau prestează în acel celălalt stat contractant profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plătesc redevenţele sunt efectiv legate de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se vor aplica prevederile art. 7 sau 15 ale acestui acord, după caz.
Redevenţele vor fi considerate că provin dintr-un stat contractant, când plătitorul este însuşi acel stat contractant, o autoritate locală, o unitate administrativ-teritorială sau un rezident al acelui stat contractant. Totuşi, când plătitorul redevenţelor, fie că este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă de care este legată obligaţia de a plăti redevenţele, şi aceste redevenţe sunt suportate de un asemenea sediu permanent sau bază fixă, atunci aceste redevenţe vor fi considerate că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.
Când, datorită relaţiilor speciale existente între plătitorul şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi alte persoane, suma redevenţelor, având în vedere utilizarea, dreptul sau informaţia pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care ar fi convenită între plătitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului acord se vor aplica numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor va fi impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentului acord.

ART. 13

Comisioane

Comisioanele provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.
Totuşi aceste comisioane pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acelui stat contractant, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al comisioanelor, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 10% din suma brută a comisioanelor.
Termenul comisioane folosit în prezentul articol înseamnă plăţile făcute către un broker, agent comisionar general sau oricărei alte persoane asimilate unui broker sau agent de către legislaţia fiscală a statului contractant din care provine o astfel de plată.
Prevederile paragrafelor 1 şi 2 ale acestui articol nu se vor aplica, dacă beneficiarul efectiv al comisioanelor, fiind rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant din care provin comisioanele un sediu permanent de care este efectiv legată activitatea generatoare de comisioane. În această situaţie se vor aplica prevederile art. 7.
Comisioanele vor fi considerate ca provenind dintr-un stat contractant, când plătitorul este însuşi acel stat contractant, o autoritate locală, o unitate administrativ-teritorială sau un rezident al acelui stat contractant. Totuşi, când plătitorul comisioanelor, fie că este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent de care sunt legate activităţile care generează obligaţia de plată şi aceste comisioane se suportă de sediul permanent, atunci aceste comisioane vor fi considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul permanent.
Când, datorită relaţiilor speciale existente între plătitorul şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi alte persoane, suma comisioanelor, ţinând seama de serviciile pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care ar fi fost convenită între plătitor şi beneficiarul efectiv, în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se vor aplica numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor va fi impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentului acord.

ART. 14

Câştiguri din capital

Câştigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea proprietăţii imobiliare, astfel cum este definită la art. 6, situată în celălalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.
Câştigurile provenind din înstrăinarea proprietăţii mobiliare, făcând parte din activul unui sediu permanent, pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a proprietăţii mobiliare ţinând de o bază fixă de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv câştigurile provenind din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) sau a acelei baze fixe, pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.
Câştigurile provenind din înstrăinarea navelor, vapoarelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare sau rutiere exploatate în trafic internaţional sau a proprietăţii mobiliare necesare exploatării acestor mijloace de transport vor fi impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.
Câştigurile provenind din înstrăinarea oricărei proprietăţi, alta decât cea la care se face referire în paragrafele 1, 2 şi 3 ale acestui articol, vor fi impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrăinează.

ART. 15

Profesii independente

Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii independente sau a altor activităţi cu caracter independent vor fi impozabile numai în acel stat contractant. Cu excepţia celor prevăzute la paragraful 2 al acestui articol, aceste venituri vor fi scutite de impozit în celălalt stat contractant.
Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii independente sau a altor activităţi cu caracter independent în celălalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat contractant pentru o perioadă sau perioade ce depăşesc în total 183 de zile într-un an calendaristic, indiferent dacă acel rezident menţine sau nu o bază fixă în acel celălalt stat contractant.
Expresia profesii independente cuprinde în special activităţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independentă a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.

ART. 16

Profesii dependente

Sub rezerva prevederilor art. 17, 19, 20 şi 21 ale acestui acord, salariile şi alte remuneraţii similare realizate de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată vor fi impozabile numai în acel stat contractant, în afară de cazul când activitatea salariată este exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea salariată este astfel exercitată remuneraţiile primite pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.
Independent de prevederile paragrafului 1 al acestui articol, remuneraţiile realizate de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată exercitată în celălalt stat contractant vor fi impozabile numai în primul stat contractant menţionat, dacă:
a) beneficiarul este prezent în celălalt stat contractant pentru o perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 183 de zile în anul calendaristic considerat;
b) remuneraţiile sunt plătite de o persoană sau în numele unei persoane care nu este rezidentă a celuilalt stat contractant;
c) remuneraţiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau de o bază fixă pe care cel care angajează le are în celălalt stat contractant.
Independent de prevederile precedente ale acestui articol, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate salariată exercitată la bordul unei nave, aeronave, vehicul feroviar sau rutier, exploatate în trafic internaţional sau la bordul unui vapor angajat în transportul pe căi navigabile interioare, pot fi impuse în statul contractant în care se află locul conducerii efective a întreprinderii.

ART. 17

Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie

Remuneraţiile şi alte plăţi similare primite de un rezident al unui stat contractant, în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie al unei societăţi care este rezidentă a celuilalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.

ART. 18

Artişti şi sportivi

Independent de prevederile art. 15 şi 16 ale acestui acord, veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant, în calitate de artist de spectacol, cum sunt artiştii de teatru, de film, de radio sau televiziune ori ca interpreţi muzicali sau ca sportivi, din activitatea lor personală desfăşurată în celălalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.
Când veniturile, în legătură cu activităţile personale, desfăşurate de un artist de spectacol sau un sportiv, nu revin artistului de spectacol sau sportivului, ci unei alte persoane, acele venituri, independent de prevederile art. 7, 15 şi 16 ale acestui acord, pot fi impuse în statul contractant în care sunt exercitate activităţile artistului de spectacol sau ale sportivului.
Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2 ale acestui articol, veniturile menţionate în acest articol vor fi scutite de impozit în statul contractant în care sunt exercitate activităţile artistului de spectacole sau sportivului, cu condiţia ca aceste activităţi să fie suportate într-o mare măsură din fondurile publice ale acelui stat contractant sau ale celuilalt stat contractant, ori activităţile să fie exercitate în cadrul unui acord cultural sau aranjament încheiat între guvernele celor două state contractante.

ART. 19

Pensii

Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 20, pensiile şi alte remuneraţii similare, plătite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salariată desfăşurată în trecut, vor fi impozabile numai în statul contractant în care este rezident primitorul pensiei.

ART. 20

Funcţii publice

Remuneraţiile, altele decât pensiile, plătite de un stat contractant sau o autoritate locală ori o unitate administrativ-teritorială a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat contractant, autorităţii locale sau unităţii administrativ-teritoriale a acestuia, vor fi impozabile numai în acel stat contractant. Totuşi astfel de remuneraţii vor fi impozabile numai în celălalt stat contractant, dacă serviciile sunt prestate în acel stat contractant şi primitorul este un rezident al acelui celălalt stat contractant; şi:
a) este un naţional al acelui stat contractant; sau
b) nu a devenit un rezident al acelui stat contractant numai în scopul prestării serviciilor.
Orice pensii plătite de, sau din fonduri create de, un stat contractant sau de o autoritate locală ori de o unitate administrativ-teritorială a acestuia, oricărei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat contractant sau autorităţii locale ori unităţii administrativ-teritoriale a acestuia sunt impozabile numai în acel stat contractant.

Totuşi aceste pensii vor fi impozabile numai în celălalt stat contractant, dacă primitorul este un naţional şi un rezident al acelui stat contractant.

Prevederile art. 16, 17 şi 19 se vor aplica remuneraţiilor şi pensiilor plătite pentru serviciile prestate în legătură cu o activitate de afaceri desfăşurată de un stat contractant sau de o autoritate locală ori de o unitate administrativ-teritorială a acestuia.

ART. 21

Studenţi şi practicanţi

Sumele pe care le primeşte pentru întreţinerea, educaţia sau pregătirea sa un student, un stagiar sau un practicant care este sau a fost imediat înainte de sosirea sa într-un stat contractant, rezident al celuilalt stat contractant şi care este prezent în primul stat contractant menţionat numai în scopul educării sau pregătirii sale vor fi scutite de impozit în primul stat contractant pentru o perioadă ce nu va depăşi 6 ani, cu condiţia ca astfel de sume să provină din surse aflate în afara acelui stat contractant.

ART. 22

Profesori şi cercetători

O persoană fizică ce vizitează un stat contractant în scopul de a preda sau de a efectua cercetări ştiinţifice la o universitate, colegiu sau altă instituţie educaţională sau de cercetare ştiinţifică, oficial recunoscută în acel stat contractant şi care este sau a fost, imediat înaintea acestei vizite, un rezident al celuilalt stat contractant, va fi scutită de impozit în primul stat contractant menţionat pentru remuneraţia primită pentru astfel de predare sau de cercetare, pentru o perioadă care să nu depăşească 2 ani, următori primei sale vizite efectuate în acel scop.
Prevederile paragrafului 1 ale acestui articol nu se vor aplica venitului din cercetare ştiinţifică, dacă această cercetare nu este întreprinsă în interes public ci, în primul rând, în profitul personal al unei anumite persoane sau grup de persoane.

ART. 23

Alte venituri

Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant care nu sunt tratate la articolele precedente ale prezentului acord vor fi impozabile numai în acel stat contractant.
Prevederile paragrafului 1 nu se vor aplica asupra veniturilor, altele decât veniturile provenind din proprietăţile imobiliare, aşa cum sunt definite în paragraful 2 al art. 6, dacă primitorul unor astfel de venituri, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, sau exercită în acel celălalt stat contractant profesii independente printr-o bază fixă situată acolo şi dreptul sau proprietatea în legătură cu care venitul este plătit sunt efectiv legate de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se vor aplica prevederile art. 7 sau 15, după caz.

ART. 24

Impunerea capitalului

Capitalul reprezentat de proprietăţi imobiliare, astfel cum sunt definite la art. 6, deţinut de un rezident al unui stat contractant şi care sunt situate în celălalt stat contractant, poate fi impus în acel celălalt stat contractant.
Capitalul reprezentat de proprietăţi mobiliare făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau de proprietăţi mobiliare aparţinând unei baze fixe ce se află la dispoziţia unui rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant, pentru exercitarea unei profesii independente, poate fi impus în acel celălalt stat contractant.
Capitalul reprezentat de nave, aeronave, vehicule feroviare şi rutiere ce operează în transport internaţional şi de vapoare ce operează în transportul pe apele interioare, şi proprietăţile mobiliare ţinând de exploatarea unor asemenea nave, vapoare, aeronave, vehicule feroviare şi rutiere va fi impozabil numai în statul contractant în care se află locul conducerii efective a întreprinderii.
Toate celelalte elemente de capital al unui rezident al unui stat contractant vor fi impozabile numai în acel stat contractant.

ART. 25

Eliminarea dublei impuneri

În cazul unui rezident al României, dubla impunere va fi evitată, după cum urmează:
a) Impozitele plătite de un rezident al României pentru venitul sau capitalul impozabil în Polonia, potrivit prevederilor acestui acord, vor fi deduse din impozitele datorate în România, potrivit legislaţiei fiscale române.
b) Această deducere nu va depăşi totuşi acea parte a impozitului pe venit sau a impozitului pe capital, astfel cum a fost calculat înainte ca deducerea să fie acordată, atribuibilă acelui venit sau capital care poate fi impus în Polonia.
În cazul unui rezident al Poloniei, dubla impunere va fi evitată, după cum urmează:
a) Când un rezident al Poloniei realizează venit sau deţine capital, care, potrivit prevederilor acestui acord, pot fi impuse în România, Polonia va scuti de impozit acest venit sau capital, ţinând seama de prevederile subparagrafului b). Polonia poate, la calculul nivelului impozitului pe venitul sau pe capitalul rămas acestui rezident, să aplice cota de impozit care ar fi fost aplicabilă, dacă venitul scutit de impozit nu ar fi fost astfel scutit.
b) Când un rezident al Poloniei realizează elemente de venit care, potrivit prevederilor art. 10, 11, 12 şi 13 pot fi impuse în România, Polonia va acorda ca o deducere de impozit pe venitul acelui rezident o sumă egală cu impozitul pe venit, plătit în România. Această deducere nu va depăşi totuşi acea parte a impozitului, astfel cum a fost calculat înainte ca deducerea să fie acordată, care este atribuită elementelor de venit realizate din România.

ART. 26

Nediscriminarea

Naţionalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celălalt stat contractant la nici o impozitare sau obligaţie legată de aceasta, diferită sau mai împovărătoare decât impozitarea sau obligaţia legată de aceasta la care sunt sau pot fi supuşi naţionalii celuilalt stat contractant, aflaţi în aceeaşi situaţie. Prevederea va fi, de asemenea, aplicabilă, independent de prevederile art. 1, persoanelor care nu sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
Impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu va fi stabilită în condiţii mai puţin favorabile în acel celălalt stat contractant decât impunerea stabilită întreprinderilor acelui celălalt stat contractant care desfăşoară aceleaşi activităţi. Această prevedere nu va fi interpretată ca obligând un stat contractant să acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant nici o deducere personală, înlesnire sau reducere în ce priveşte impunerea, pe considerente privind statutul civil ori responsabilităţile familiale pe care le acordă rezidenţilor săi.
Cu excepţia cazului când se aplică prevederile art. 9, paragrafului 7 al art. 11 sau ale paragrafului 6 al art. 12 şi 13 ale acestui acord, dobânzile, redevenţele, comisioanele şi alte plăţi făcute de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant se vor deduce, în scopul determinării profiturilor impozabile ale unei asemenea întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost plătite unui rezident al primului stat menţionat. În mod similar, orice datorii ale unei întreprinderi a unui stat contractant faţă de un rezident al celuilalt stat contractant vor fi deductibile, în vederea determinării capitalului impozabil al acestei întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi când ar fi fost contractate cu un rezident al primului stat contractant menţionat.
Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este integral sau parţial deţinut sau controlat în mod direct sau indirect de unul sau mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat contractant menţionat niciunei impuneri sau niciunei obligaţii legate de aceasta, care să fie diferită sau mai împovărătoare decât impunerea şi obligaţiile legate de aceasta, la care sunt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale acelui prim stat contractant menţionat.
Prevederile prezentului articol, independent de prevederile art. 2, se vor aplica impozitelor de orice fel şi natură.

ART. 27

Procedura amiabilă

Când un rezident al unui stat contractant consideră că datorită măsurilor luate de unul sau de ambele stat contractante, rezultă sau va rezulta pentru el o impozitare care nu este conformă cu prevederile prezentului acord, el poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislaţia internă a acestor state contractante, să supună cazul său autorităţii competente a statului contractant al cărui rezident este, sau dacă situaţia sa se încadrează în prevederile paragrafului 1 al art. 26, acelui stat contractant al cărui naţional este. Cazul trebuie prezentat în 3 ani de la prima notificare a acţiunii din care rezultă că impunerea nu este în concordanţă cu prevederile acordului.
Autoritatea competentă se va strădui, dacă reclamaţia îi pare întemeiată şi dacă ea însăşi nu este în măsură să ajungă la o soluţionare corespunzătoare, să rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impozitări care nu este în conformitate cu acordul.
Autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui să rezolve, pe calea înţelegerii amiabile, orice dificultăţi sau dubii rezultate ca urmare a interpretării sau aplicării acestui acord. De asemenea, se pot consulta reciproc pentru eliminarea dublei impuneri în cazurile neprevăzute de acord.
Autorităţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele, în scopul realizării unei înţelegeri, în sensul paragrafelor precedente. Când, pentru a ajunge la o înţelegere, apare necesar un schimb oral de opinii, un atare schimb poate avea loc prin intermediul unei comisii formate din reprezentanţi ai autorităţilor competente ale statelor contractante.

ART. 28

Schimb de informaţii

Autorităţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare aplicării prevederilor prezentului acord sau ale legislaţiei interne ale statelor contractante, privitoare la impozitele vizate de acord, în măsura în care impozitarea la care se referă nu este contrară prevederilor acordului. Schimbul de informaţii nu este limitat de prevederile articolului 1. Orice informaţie obţinută de un stat contractant va fi tratată ca secret în acelaşi mod ca şi informaţia obţinută conform prevederilor legislaţiei interne ale acelui stat contractant şi va fi dezvăluită numai persoanelor sau autorităţilor (inclusiv la instanţe judecătoreşti şi organe administrative) însărcinate cu stabilirea sau încasarea, aplicarea sau urmărirea, sau soluţionarea contestaţiilor cu privire la impozitele care fac obiectul acordului. Asemenea persoane sau autorităţi vor folosi informaţia numai în aceste scopuri. Acestea pot dezvălui informaţia în procedurile judecătoreşti sau deciziile judiciare. Informaţia primită va fi tratată ca secretă, la solicitarea statului contractant care dă informaţia respectivă.
Prevederile paragrafului 1 al acestui acord nu vor impune în nici un caz autorităţii competente a unui stat contractant obligaţia:
a) de a lua măsuri administrative contrare propriei legislaţii şi practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat contractant;
b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute pe baza legislaţiei proprii sau în cadrul practicii administrative normale a acelui sau a celuilalt stat contractant;
c) de a furniza informaţii care ar dezvălui un secret de afaceri, industrial, comercial sau profesional, un procedeu de fabricaţie sau informaţii a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.

ART. 29

Agenţi diplomatici şi funcţionari consulari

Prevederile prezentului acord nu vor afecta privilegiile de care beneficiază agenţii diplomatici sau funcţionarii consulari în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional sau a prevederilor unor acorduri speciale.

ART. 30

Intrarea în vigoare

Statele contractante îşi vor notifica reciproc faptul că au fost îndeplinite cerinţele constituţionale pentru intrarea în vigoare a acestui acord.
Acordul va intra în vigoare în a 60-a zi după data ultimei notificări la care se referă paragraful 1 şi prevederile acestuia se vor aplica:
a) în ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursă, la suma veniturilor obţinute la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care acordul a intrat în vigoare; şi
b) în ce priveşte celelalte impozite pe venit şi impozite pe capital, acelor impozite datorate pentru fiecare an fiscal începând la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care acordul a intrat în vigoare.
În relaţiile bilaterale dintre România şi Republica Polonă, aplicarea Convenţiei multilaterale de evitare a dublei impuneri cu privire la impozitele pe venitul şi pe capitalul persoanelor fizice, semnată la Miskolc la 27 mai 1977, şi a Convenţiei multilaterale privind evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venitul şi pe capitalul persoanelor juridice, semnată la Ulan-Bator la 19 ani 1978, va înceta să aibă efect din prima zi de aplicare a acestui acord.

ART. 31

Denunţarea

Prezentul acord va rămâne în vigoare până la denunţarea lui de către un stat contractant. Fiecare dintre statele contractante poate să denunţe acordul pe canale diplomatice prin remiterea unei note de denunţare cu cel puţin 6 luni înainte de sfârşitul oricărui an calendaristic următor perioadei de 5 ani socotită de la data la care acordul a intrat în vigoare. În acest caz, acordul va înceta să aibă efect:
a) în ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursă, la suma veniturilor obţinute la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care a fost remisă nota de denunţare;
b) în ce priveşte celelalte impozite pe venit şi impozite pe capital, acelor impozite datorate pentru fiecare an fiscal, începând la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care a fost remisă nota de denunţare.

Drept care, subsemnaţii, autorizaţi în bună şi cuvenită formă de către guvernele lor, au semnat prezentul acord.

Făcut în dublu exemplar la Varşovia, la 23 iunie 1994, în limbile română, polonă şi engleză, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergenţe în interpretare, textul englez va prevala.

Pentru Guvernul României,

Teodor Viorel Meleşcanu,

ministru de stat,

ministrul afacerilor externe

Pentru Guvernul Republicii Polone,

Andrej Olechowski,

ministrul afacerilor externe

PROTOCOL

la Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Polone pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital

La semnarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Polone pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, semnatarii de mai jos, autorizaţi în bună şi cuvenită formă de către guvernele lor respective, au convenit după cum urmează:

Atât timp cât Polonia nu introduce în legislaţia internă reţinerea la sursă a comisioanelor plătite nerezidenţilor, prevederile paragrafului 2 al art. 13 nu se vor aplica şi comisioanele sunt impozabile numai în ţara de rezidenţă a beneficiarului efectiv al comisioanelor.

Acest protocol va face parte integrantă din acordul menţionat mai sus. Drept care, subsemnaţii, autorizaţi în bună şi cuvenită formă, au semnat prezentul protocol.

Făcut în două exemplare la Varşovia, la 23 iunie 1994, în limbile română, polonă şi engleză toate textele fiind egal autentice. În caz de divergenţe în interpretare, textul englez va prevala.

Pentru Guvernul României,

Teodor Viorel Meleşcanu,

ministru de stat,

ministrul afacerilor externe

Pentru Guvernul Republicii Polone,

Andrej Olechowski,

ministrul afacerilor externe