Conventia de evitare a dublei impuneri Romania Franta

DIENSTLEISTUNGEN

DECRET Nr. 240 din 23 decembrie 1974

pentru ratificarea Convenţiei dintre guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Franceze privind evitarea dublei impuneri pe venit şi avere, semnată la Bucureşti la 27 septembrie 1974

EMITENT: CONSILIUL DE STAT

PUBLICAT ÎN: BULETINUL OFICIAL NR. 171 din 31 decembrie 1974

Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România decretează:

Prin alăturatul decret al Consiliului de Stat se ratifică Convenţia dintre guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Franceze privind evitarea dublei impuneri pe venit şi avere, semnată la Bucureşti la 27 septembrie 1974.

Dezvoltarea relaţiilor dintre cele două tari în domeniul economic, comercial şi de cooperare economică, industrială şi tehnico-ştiinţifică a făcut necesară reglementarea juridică a regimului fiscal al veniturilor rezidenţilor uneia dintre părţi, realizate pe teritoriul celeilalte părţi.

Convenţia precizează impozitele din ambele state care cad sub incidenţa acesteia şi reglementează modul cum vor acţiona sub raport fiscal statele contractante în legătura cu diferite bunuri şi venituri impozabile realizate pe teritoriul unui stat sau din surse existente în acest stat cuvenite beneficiarilor din celălalt stat contractant, cum sunt: veniturile din proprietăţi imobiliare, beneficiile întreprinderilor, dividendele, dobânzile, drepturile de licenţa, veniturile din remunerarea muncii, veniturile realizate de artişti profesionişti, de sportivi, de studenţi, veniturile din pensii plătite din fonduri publice, precum şi alte venituri.

Totodată, convenţia prevede cum va acţiona fiecare stat contractant pentru înlăturarea dublei impuneri, pentru evitarea unei impozitări care nu este conforma cu convenţia sau pentru soluţionarea situaţiilor neprevăzute în convenţie.

Prin dispoziţiile pe care le conţine, convenţia stabileşte un cadru juridic fiscal adecvat pentru dezvoltarea în continuare a relaţiilor economice şi financiare dintre cele două tari, a acţiunilor de cooperare economică, comercială, ştiinţifică şi tehnica dintre cele două state.

ARTICOL UNIC

Se ratifică Convenţia dintre guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Franceze privind evitarea dublei impuneri pe venit şi avere, semnată la Bucureşti la 27 septembrie 1974.

NICOLAE CEAUŞESCU

Preşedintele

Republicii Socialiste România

CONVENŢIE

între guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Franceze

privind evitarea dublei impuneri pe venit şi avere

Guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Franceze, dorind sa încheie o convenţie cu privire la evitarea dublei impuneri în materie de impozite pe venit şi asupra averii şi de a promova şi întări relaţiile economice între cele două tari, pe baza respectării suveranităţii şi independenţei naţionale, egalităţii în drepturi, avantajului reciproc şi neamestecului în afacerile interne,

au convenit asupra următoarelor dispoziţii:

ART. 1

Persoane vizate

Prezenta convenţie se aplică persoanelor care sunt rezidente ale unui stat contractant sau ale fiecăruia dintre cele două state.

ART. 2

Impozite vizate

Prezenta convenţie se aplică impozitelor pe venit şi pe avere percepute în contul fiecăruia dintre statele contractante, al subdviziunilor lor adminisitrativ-teritoriale şi al colectivităţilor lor teritoriale, indiferent de sistemul de percepere.
Sunt considerate ca impozite pe venit şi pe avere impozitele percepute pe venitul total, pe averea totală sau pe elemente de venit sau de avere, inclusiv impozitele pe câştigurile provenind din înstrăinarea bunurilor mobile sau imobile, impozitele pe salarii, precum şi impozitele asupra creşterii valorii.
Impozitele actuale care cad sub incidenţa prezentei convenţii sunt următoarele:
a) în ceea ce priveşte România:
impozitul asupra veniturilor din salarii, opere literare, artistice şi ştiinţifice, asupra veniturilor din colaborări la publicaţii şi la spectacole şi asupra veniturilor din expertize şi din alte surse;
impozitul pe veniturile societăţilor mixte constituite cu participarea organizaţiilor economice române şi a partenerilor străini;
impozitul pe veniturile realizate de către persoanele fizice şi juridice nerezidente;
impozitul pe veniturile din închirieri de clădiri şi terenuri;
impozitul pe veniturile din activităţi lucrative, meserii, libere profesii, ca şi din întreprinderi, altele decât cele de stat;
impozitul asupra venitului realizat din activităţi agricole;

(mai jos denumite impozit român);

b) în ceea ce priveşte Franţa:
impozitul pe venit;
impozitul asupra societăţilor, inclusiv orice reţinere la sursa, orice precompt sau plata anticipată aferentă impozitelor vizate mai sus;

(mai jos denumite impozit francez).

Convenţia se va aplica de asemenea impozitelor viitoare de natura identică sau analogă, care vor intra în vigoare după data semnării prezentei convenţii. Autorităţile competente ale statelor contractante îşi vor comunica, la finele fiecărui an, modificările importante aduse legislaţiei fiscale respective.

ART. 3

Definiţii generale

În sensul prezentei convenţii:
a) expresiile un stat contractant şi celălalt stat contractant indică, după context, Franţa sau România; expresia state contractante indică Franţa şi România;
b) termenul persoana cuprinde persoanele fizice, societăţile, colectivităţile publice şi toate celelalte grupări de persoane;
c) termenul societate indică toate persoanele juridice sau toate entităţile care sunt considerate ca persoane juridice în vederea aplicării impozitelor;
d) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant indică, în mod corespunzător, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;
e) expresia autoritate competenta indică:

– în cazul Franţei, ministrul economiei şi finanţelor sau reprezentantul sau autorizat;

– în cazul României, ministrul finanţelor sau reprezentantul sau autorizat.

Pentru aplicarea convenţiei de către un stat contractant, orice expresie care nu este altfel definită are sensul care i se atribuie de către legislaţia menţionatului stat, care reglementează impozitele făcând obiectul convenţiei, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferită.

ART. 4

Domiciliu fiscal

În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant desemnează orice persoana care, în virtutea prevederilor legale ale statului menţionat, este subiect de impunere în acest stat datorită domiciliului sau, rezidentei sale, al sediului statutar, al sediului conducerii sau orice alt criteriu de natura analogă.
Când, conform dispoziţiilor paragrafului 1, o persoană fizică este considerată ca rezidenta fiecăruia dintre statele contractante, situaţia sa este reglementată în modul următor:
a) aceasta persoana este considerată ca rezidenta a statului contractant în care ea dispune de o locuinţă permanenta. Dacă ea dispune de o locuinţă permanenta în fiecare dintre statele contractante, ea este considerată ca rezidenta a statului contractant cu care legăturile sale personale şi economice sunt cele mai strânse (centrul intereselor vitale);
b) dacă statul contractant în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau aceasta persoana nu dispune de o locuinţă permanenta în nici unul dintre statele contractante, ea este considerată ca rezidenta a statului contractant în care locuieşte în mod obişnuit;
c) dacă aceasta persoana locuieşte în mod obişnuit în fiecare dintre statele contractante sau dacă nu locuieşte obişnuit în nici unul dintre ele, ea este considerată ca rezidenta a statului contractant a cărui cetăţenie o are;
d) dacă aceasta persoana are cetăţenia fiecărui stat contractant sau dacă ea nu are cetăţenia nici unuia dintre ele, autorităţile competente ale statelor contractate tranşează problema de comun acord.
Când, după dispoziţiile paragrafului 1, o persoană, alta decât o persoană fizică, este considerată ca rezidenta a fiecăruia dintre statele contractante, ea este considerată ca rezidenta a statului contractant unde se găseşte sediul conducerii sale efective.

ART. 5

Sediu stabil

În sensul prezentei convenţii, expresia sediu stabil indică un loc fix de afaceri în care întreprinderea exercită în total sau în parte activitatea sa.
Expresia sediu stabil cuprinde îndeosebi:
a) un sediu al conducerii;
b) o sucursală;
c) un birou;
d) o uzină;
e) un atelier;
f) o mină, o carieră sau orice alt loc de extracţie a bogăţiilor naturale;
g) un şantier de montaj a cărui durata depăşeşte 12 luni sau un şantier de construcţii a cărui durata depăşeşte 18 luni.
Nu se consideră sediu stabil dacă:
a) se folosesc amenajări exclusiv pentru depozitarea, expunerea sau livrarea de mărfuri aparţinând întreprinderii;
b) mărfurile aparţinând întreprinderii sunt depozitate exclusiv în scop de stocare, de expunere sau de livrare;
c) mărfurile aparţinând întreprinderii sunt depozitate exclusiv în scopul transformării de către o altă întreprindere;
d) mărfurile aparţinând întreprinderii, care au fost expuse la un târg comercial sau la o expoziţie, sunt vândute de către întreprindere la închiderea acestui târg sau expoziţie;
e) un loc fix de afaceri este folosit numai în scopul de a cumpăra mărfuri sau de a strânge informaţii pentru întreprindere;
f) un loc fix de afaceri este utilizat pentru întreprindere numai pentru publicitate, culegere de informaţii cercetări ştiinţifice sau pentru activităţi analoge care au un caracter preparator sau auxiliar.
O persoană care lucrează într-un stat contractant pentru o întreprindere din celălalt stat contractant, alta decât un agent cu un statut independent vizat la paragraful 5, este considerată ca sediu stabil în primul stat dacă ea dispune în acest stat de puteri pe care le exercită în mod obişnuit, care-i permit sa încheie contracte în numele întreprinderii, în afara de cazul când activitatea acestei persoane este limitată la cumpărarea de mărfuri pentru întreprindere.
Nu se consideră ca o întreprindere a unui stat contractant are un sediu stabil în celălalt stat contractant prin faptul ca aceasta îşi exercită aici activitatea prin intermediul unui curtier (misit), a unui comisionar general sau oricărui alt intermediar cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane sa lucreze în cadrul activităţii lor obişnuite.
Faptul ca o societate care este rezidenta a unui contract controlează sau este controlată de către o societate care este rezidenta celuilalt stat contractant sau care exercită acolo activitatea sa (fie prin intermediul unui sediu stabil sau nu) nu este suficient, prin sine, sa facă din oricare dintre aceste societăţi un sediu stabil al celeilalte.

ART. 6

Venituri imobiliare

Veniturile provenind din bunuri imobile, inclusiv veniturile din exploatări agricole şi forestiere, sunt impozabile în statul contractant în care aceste bunuri sunt situate.
Expresia bunuri imobile este definită în conformitate cu legislaţia fiscală a statului contractant unde bunurile în discuţie sunt situate. Expresia cuprinde, în orice caz, toate accesoriile, inventarul viu şi mort al exploatărilor agricole şi forestiere, drepturile asupra cărora se aplică dreptul privat cu privire la proprietatea funciară, uzufructul bunurilor imobile şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoarelor şi altor bogăţii ale solului; navele şi aeronavele nu sunt considerate ca bunuri imobile.
Dispoziţiile paragrafului 1 se aplică veniturilor obţinute din exploatarea directa, din închirierea sau folosirea în orice alta forma a proprietăţii imobiliare.
Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplică, de asemenea, veniturilor provenind din bunuri imobile ale unei întreprinderi şi veniturilor din bunuri imobile folosite la exercitarea unei profesii libere.

ART. 7

Beneficiile întreprinderilor

Beneficiile unei întreprinderi a unui stat contractant nu sunt impozabile decât în acest stat. afara de cazul când întreprinderea nu exercită activitatea sa în celălalt stat contractant prin intermediul unui sediu stabil aflat în acesta. Dacă întreprinderea exercită activitatea sa în acest mod, beneficiile întreprinderii sunt impozabile în celălalt stat, dar numai în măsura în care aceste beneficii sunt realizate de către acest sediu stabil.
Când o întreprindere a unui stat contractant exercită activitatea sa în celălalt stat contractant prin intermediul unui sediu stabil aflat în acel stat, se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu stabil, beneficiile pe care le-ar fi putut realiza dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă şi separată exercitând activităţi identice sau analoge în condiţii identice sau analoge şi tratând cu toată independenta cu întreprinderea al carei sediu stabil este.
La determinarea beneficiilor unui sediu stabil sunt admise la scădere cheltuielile pentru scopurile urmărite de acest sediu stabil, fie în statul unde este situat acest sediu stabil, fie în alta parte. Cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare privind acest sediu stabil se determină conform practicii, într-un mod just şi raţional.
În măsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte a se determina beneficiile realizate de către un sediu stabil pe baza unei repartiţii a beneficiilor totale ale întreprinderii între diversele ei unităţi, nici o dispoziţie a paragrafului 2 nu împiedică acest stat contractant de a determina beneficiile impozabile după repartiţia în uz; metoda de repartizare adoptată trebuie totuşi sa fie, ca rezultat, în concordanta cu principiile enunţate în prezentul articol.
Nici un beneficiu nu se poate atribui unui sediu stabil prin faptul ca acest sediu stabil cumpără mărfuri pentru întreprindere.
În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente, beneficiile care se consideră realizate de către sediul stabil sunt calculate în fiecare an după aceeaşi metodă, în afara de cazul când există motive suficiente şi valabile de a proceda altfel.
Când beneficiile cuprind elemente de venit tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, dispoziţiile acelor articole nu sunt afectate de dispoziţiile prezentului articol.

ART. 8

Întreprinderi de transport

Beneficiile realizate din exploatarea în trafic internaţional a navelor sau a aeronavelor nu se impun decât în statul contractant în care este situată conducerea efectivă a întreprinderii.
Dacă conducerea efectivă a unei întreprinderi de navigaţie este la bordul unei nave, atunci acest sediu este considerat a fi situat în statul contractant în care se află portul de origine al navei sau, dacă nu există un port de origine, în statul contractant a cărui rezidenta este persoana care exploatează nava.
Beneficiile rezultate din exploatarea în trafic internaţional de vehicule feroviare sau rutiere nu sunt impozabile decât în statul contractant unde este situat sediul conducerii efective a întreprinderii.
Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplică, de asemenea, beneficiilor provenind din participarea la un grup, la o exploatare în comun sau la un organism internaţional de exploatare.

ART. 9

Întreprinderi asociate

Atunci când:

a) o întreprindere a unui stat contractant participă în mod direct sau indirect la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, sau
b) aceleaşi persoane participă direct sau indirect la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant,

şi când, într-un caz şi în celălalt, cele două întreprinderi sunt legate în relaţiile lor financiare sau comerciale prin condiţii acceptate sau impuse, care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, beneficii care, fără aceste condiţii, ar fi fost obţinute de către una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute din cauza acestor condiţii, pot fi incluse în beneficiile acestei întreprinderi şi impuse în consecinţa.

ART. 10

Dividende

Dividendele plătite de către o societate care este rezidenta a unui stat contractant către un rezident al celuilalt stat contractant se impun în acest celălalt stat.
Cu toate acestea, aceste dividende pot fi impuse în statul contractant a cărui rezidenta este societatea plătitoare de dividende, potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacă persoana care încasează dividendele este beneficiarul lor efectiv, impozitul astfel stabilit nu poate depăşi 10 la suta din suma brută a dividendelor.

Autorităţile competente vor stabili de comun acord modalităţile de aplicare a prezentului paragraf.

Prevederile acestui paragraf nu privesc impozitarea societăţii pentru veniturile din care se plătesc dividendele.

a) Termenul dividende folosit în acest articol indică veniturile provenind din acţiuni ori bunuri de folosinţa, părţi de mina, părţi de fondator sau alte părţi de beneficii, cu excepţia creanţelor, ca şi veniturile altor părţi sociale supuse aceluiaşi regim fiscal ca şi veniturile din acţiuni de către legislaţia fiscală a statului a cărui rezidenta este societatea distribuitoare.
b) Sunt de asemenea considerate ca dividendele plătite de către o societate rezidenta în Franţa sumele restituite cu titlu de precompt vizate la paragraful 5, care sunt aferente dividendelor plătite de către societatea distribuitoare.
Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică când beneficiarul dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant a cărui rezidenta este societatea plătitoare de dividende, un sediu stabil de care este legată în mod efectiv generatoare de dividende. În acest caz se aplică prevederile art. 7.
Când precomptul este reţinut din dividendele plătite de către o societate rezidenta a Franţei unui rezident al României, acesta din urma poate cere restituirea acestui precompt, scazindu-se impozitul – aferent sumei restituite – reţinut la sursa conform legislaţiei interne şi paragrafului 2 al prezentului articol, după caz.
Când o societate rezidenta a unui stat contractant are un sediu stabil în celălalt stat contractant, beneficiile acestui sediu stabil pot, după ce au fost supuse impozitului pe beneficii, sa fie impozitate potrivit legislaţiei acestui celălalt stat contractant, cu o cotă ce nu poate depăşi 10 la suta.

ART. 11

Dobânzi

Dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în acest celălalt stat contractant.
Totuşi, aceste dobânzi pot fi impuse în statul contractant din care provin, în conformitate, cu legislaţia acestui stat, dar dacă persoana care primeşte dobânzile este beneficiarul lor efectiv, impozitul astfel stabilit nu poate depăşi 10 la suta din suma dobânzilor.

Autorităţile competente vor stabili de comun acord modalităţile de aplicare a prezentului paragraf.

Prin derogare de la prevederile paragrafului 2, dobânzile plătite pentru împrumuturi garantate, asigurate sau finanţate direct sau indirect de către un stat contractant sau un organism public al acestui stat sunt scutite de impozit în celălalt stat contractant din care provin.
Termenul dobânzi folosit în prezentul articol cuprinde veniturile din creanţe de orice natura, însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de o clauză de participare la beneficiile debitorului, precum şi veniturile din fonduri publice şi din obligaţii de împrumut, inclusiv din primele şi lozurile ataşate acestor titluri.
Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică când beneficiarul dobânzilor, rezident al unui stat contractant, are, în celălalt stat contractant de unde provin dobânzile, un sediu stabil de care este legată creanţa generatoare de dobânzi. În acest caz se aplică prevederile art. 7.
Dobânzile sunt considerate ca provenind dintr-un stat contractant când debitorul este acest stat o subdiviziune administrativ-teritorială, o colectivitate teritorială sau un rezident din acel stat. Cu toate acestea, când debitorul dobânzilor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu stabil pentru care împrumutul generator de dobânzi a fost contractat şi care suportă sarcina acestor dobânzi, dobânzile menţionate sunt considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul stabil.
Dacă, datorită relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau relaţiilor pe care şi unul şi celălalt le întreţin cu terţe persoane, suma dobânzilor plătite, ţinând cont de creanţa pentru care ele sunt vărsate, excede pe aceea asupra căreia ar fi convenit debitorul şi creditorul în lipsa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplică numai la aceasta ultima suma. În acest caz, partea excedentară a plăţilor rămâne impozabilă conform legislaţiei fiecărui stat contractant şi ţinând cont de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.

ART. 12

Redevenţe

Redevenţele provenind dintr-un stat contractant plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în acest celălalt stat contractant.
Totuşi, aceste redevenţe vor putea fi impuse în statul contractant de unde provin şi după legislaţia acestui stat, dacă persoana care primeşte redevenţele este beneficiarul lor efectiv, impozitul astfel stabilit nu poate fi mai mare de 10 la suta din cuantumul redevenţelor.

Autorităţile competente vor stabili de comun acord modalităţile de aplicare a prezentului paragraf.

Termenul redevenţe folosit în prezentul articol indică remuneraţiile de orice natura plătite pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv filmele de cinematograf, a unui brevet, unei mărci de fabrica sau de comerţ, a unui desen sau a unui model, a unui plan, a unei formule sau a unui procedeu secret, ca şi pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui echipament industrial, comercial sau ştiinţific şi pentru informaţiile având caracterul unei experienţe acumulate în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.
Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică când beneficiarul redevenţelor, rezident al unui stat contractant, are, în celălalt stat contractant din care provin redevenţele, un sediu stabil de care se leagă efectiv dreptul sau bunul generator de redevenţe. În acest caz se aplică dispoziţiile art. 7.
Redevenţele sunt considerate ca provenind dintr-un stat contractant dacă debitorul este acest stat, o subdiviziune administrativ-teritorială, o colectivitate teritorială sau un rezident al acestui stat. Totuşi, dacă debitorul redevenţelor, fie ca este sau nu rezidentul unui stat contractant, are în unul dintre statele contractante un sediu stabil de cale este legat efectiv dreptul sau bunul generator al redevenţelor şi care suportă sarcinile acestor redevenţe, aceste redevenţe sunt considerate ca provin din statul contractant în care este situat sediul stabil.
Dacă, datorită relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau pe care şi unul şi celălalt le întreţin cu terţe persoane, cuantumul redevenţelor plătite, ţinând cont de prestarea pentru care ele sunt vărsate, excede pe acela asupra cărora s-ar fi convenit de debitor şi creditor, în lipsa unor asemenea relaţii, dispoziţiile prezentului articol nu se aplică decât la acest cuantum. În acest caz, partea excedentară a plăţilor rămâne impozabilă conform legislaţiei fiecărui stat contractant şi ţinând cont de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.

ART. 13

Câştiguri de capital

Câştigurile provenind din înstrăinarea bunurilor imobile, astfel cum sunt definite la paragraful 2 al art. 6, ori din vânzarea de părţi sau de drepturi analoge într-o societate imobiliara de coproprietate sau într-o societate al carei activ este compus în principal din bunuri imobile, sunt impozabile în statul contractant în care sunt situate aceste bunuri.
Câştigurile provenind din înstrăinarea bunurilor mobile făcând parte din activul unui sediu stabil pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a bunurilor mobile care alcătuiesc o bază fixa de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesiuni libere, inclusiv asemenea câştiguri provenind din înstrăinarea acestui sediu stabil (singur sau cu toată întreprinderea) sau a acestei baze fixe, sunt impozabile în acest celălalt stat. Cu toate acestea, câştigurile provenind din înstrăinarea bunurilor mobile vizate la paragraful 3 al art. 23 nu sunt impozabile decât în statul contractant în care bunurile respective sunt impozabile conform prevederilor menţionatului articol.
Câştigurile provenind din înstrăinarea oricăror bunuri, altele decât cele menţionate la paragrafele 1 şi 2, nu sunt impozabile decât în statul contractant al cărui rezident este cel care înstrăinează.

ART. 14

Profesiuni libere şi independente

Veniturile realizate de către un rezident al unui stat contractant din exercitarea pe cont propriu a unei profesii libere sau altor activităţi independente cu un caracter analog sunt impozabile în acest stat contractant numai dacă acest rezident nu dispune în mod obişnuit în celălalt stat contractant de o bază fixa pentru exercitarea activităţii sale. Dacă el dispune de o astfel de baza, veniturile sunt impozabile în acest celălalt stat, dar numai în măsura în care veniturile sunt atribuibile menţionatei baze fixe.
Expresia profesiuni libere cuprinde în special activităţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, ca şi activitatea independenta de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.

ART. 15

Salariaţi

Sub rezerva prevederilor art. 16, 18 şi 19, salariile şi alte remuneraţii similare pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru un serviciu salarizat sunt impozabile numai în acest stat, cu condiţia ca serviciul sa nu fie prestat în celălalt stat contractant. Dacă serviciul este prestat în celălalt stat contractant, remuneraţiile primite sunt impozabile în acest celălalt stat.
Derogind de la prevederile paragrafului 1, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru un serviciu salarizat prestat în celălalt stat contractant nu sunt impozabile decât în primul stat contractant, dacă:
a) beneficiarul rămâne în celălalt stat o perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 18 luni în curs de 3 ani consecutivi;
b) remuneraţiile sunt plătite de către o persoană sau în numele unei persoane care nu este rezidenta a celuilalt stat; şi
c) sarcina remuneraţiilor nu este suportată de către un sediu stabil sau o bază fixa pe care o persoană o are în celălalt stat.
Derogind de la prevederile precedente ale acestui articol, remuneraţiile pentru un serviciu salarizat prestat pe bordul unei nave, unei aeronave sau la bordul unui vehicul feroviar sau rutier în trafic internaţional sunt impozabile în statul contractant în care este sediul conducerii efective a întreprinderii.

ART. 16

Tantieme

Tantiemele, jetoanele de prezenta şi alte retribuţii similare pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie sau de supraveghere al unei societăţi care este rezidenta a celuilalt stat contractant sunt impozabile în acest celălalt stat contractant.

ART. 17

Artişti şi sportivi

Derogind de la reglementările art. 14 şi 15, veniturile pe care artiştii de spectacol ca artiştii de teatru, de cinema, de radio sau de televiziune şi muzicienii, precum şi sportivii, le obţin din activitatea personală în aceasta calitate sunt impozabile în statul contractant în care aceste activităţi sunt exercitate.
Dacă venitul din activităţi exercitate personal de un artist de spectacol sau de un sportiv este atribuit unei alte persoane decât artistul sau sportivul respectiv, el poate, prin derogare de la dispoziţiile art. 7, 14 şi 15, sa fie impus în statul contractant unde sunt exercitate activităţile artistului sau sportivului.

Aceasta dispoziţie nu se aplică dacă artistul de spectacol sau sportivul stabileşte ca nici el nici persoanele care ii sunt rude sau asociaţi nu participă direct sau indirect la beneficiile persoanei căreia i s-au atribuit veniturile.

ART. 18

Pensii

1 Pensiile, inclusiv pensiile de securitate socială şi alte remuneraţii similare plătite unui rezident al unui stat contractant pentru un serviciu prestat în trecut se impun numai în acest stat.

Derogind de la prevederile paragrafului 1, pensiile plătite de unul din statele contractante, o subdiviziune administrativ-teritorială, o colectivitate teritorială sau o persoană juridică de drept public a acestui stat, fie direct, fie din fondurile pe care ele le-au constituit, pentru servicii prestate în trecut în exercitarea de funcţii cu caracter public, sunt impozabile numai în acest stat contractant.

ART. 19

Funcţii publice

Remuneraţiile plătite de un stat contractant sau de una din subdiviziunile administrativ-teritoriale sau colectivităţi teritoriale sau de o persoană juridică de drept public a acestui stat, fie direct, fie prin prelevare din fondurile pe care acestea le-au constituit, unei persoane fizice pentru serviciile prestate acestui stat, acestei subdiviziuni, acestei colectivităţi sau acestei persoane juridice de drept public în exerciţiul funcţiunilor cu caracter public, sunt impozabile numai în acest stat.
Dispoziţiile art. 15, 16 şi 18 se aplică remuneraţiilor plătite pentru servicii prestate în cadrul unei activităţi industriale sau comerciale exercitate de unul dintre statele contractante sau una dintre subdiviziunile sale administrativ-teritoriale sau colectivităţi teritoriale sau de o persoană juridică de drept public a acestui stat.

ART. 20

Studenţi, stagiari şi persoane în curs de formare profesională

Sumele pe care un student, un stagiar, inclusiv orice persoana în curs de perfecţionare, care este sau a fost înainte rezident al unui stat contractant şi care se află în celălalt stat contractant numai în scopul de a urma aici studiile sau formarea sa, le primeşte în scopul întreţinerii, al studiului sau formării sale nu vor fi impuse în acest celălalt stat, cu condiţia ca ele sa provină din surse situate în afara acestui celălalt stat.
Persoanele prevăzute la paragraful 1, care exercită o activitate remunerată în celălalt stat contractant în vederea însuşirii unei formări practice în legătura cu studiile lor, nu sunt supuse impozitului în acel ultim stat pentru remuneraţiile plătite cu condiţia ca durata acestei activităţi sa nu depăşească 183 de zile pe an calendaristic.
Persoanele vizate la paragraful 1, care exercită o activitate remunerată în celălalt stat contractant în vederea completării resurselor necesare întreţinerii lor, nu sunt supuse impozitului în acest ultim stat pentru remunerarea plătită cu acest titlu.

ART. 21

Profesori şi cercetători

Un profesor sau un cercetător care, fiind rezident al unui stat contractant, se află în celălalt stat contractant pentru a preda sau pentru a face cercetări, timp care nu depăşeşte 2 ani, este scutit de impozit în acest celălalt stat pentru remuneraţiile primite pentru aceste activităţi.
Prezentul articol nu se aplică veniturilor primite pentru cercetări, dacă aceste cercetări sunt în principal făcute în interesul uneia sau mai multor persoane determinate.

ART. 22

Venituri care nu au fost expres menţionate

Elementele de venituri ale unui rezident al unui stat contractant, care nu sunt în mod expres menţionate în articolele precedente ale prezentei convenţii sunt impozabile numai în acest stat.

ART. 23

Averea

Averea constituită din bunuri imobile, aşa cum sunt ele definite la paragraful 2 al art. 6, este impozabilă în statul contractant unde aceste bunuri sunt situate.
Averea constituită din bunuri mobile făcând parte din activul unui sediu stabil al unei întreprinderi sau din bunuri mobile constitutive ale unei baze fixe servind la exercitarea unei profesiuni libere este impozabilă în statul contractant unde este situat sediul stabil sau baza fixa.
Navele, aeronavele, vehiculele feroviare sau rutiere exploatate în trafic internaţional, precum şi bunurile mobile afectate exploatării lor, sunt impozabile numai în statul contractant în care se află sediul conducerii efective a întreprinderii.
Toate celelalte elemente ale averii unui rezident al unui stat contractant sunt impozabile numai în acest stat.

ART. 24

Dispoziţii privind evitarea dublei impuneri

Dubla impunere va fi evitată în modul următor:

În ce priveşte România:

Impozitul francez plătit de un rezident al României asupra veniturilor impozabile în Franţa în aplicarea prezentei convenţii va fi scăzut din impozitul român datorat conform legii fiscale române. Suma menţionata nu va putea depăşi cuantumul impozitului român datorat pentru aceste venituri.

În ce priveşte Franţa:
a) Veniturile, altele decât cele vizate la alin. b) de mai jos, sunt scutite de impozitele franceze menţionate la alin. b) al paragrafului 3 de la art. 2, dacă aceste venituri sunt impozabile în România în conformitate cu prezenta convenţie.
b) În ce priveşte veniturile vizate la art. 10, 11, 12, 16 şi 17, care au suportat impozitul român, conform dispoziţiilor prevăzute de aceste articole, Franţa acordă unui rezident al Franţei care primeşte asemenea venituri din sursa româna un credit de impozit corespunzând cuantumului impozitului perceput în România. Acest credit de impozit care nu poate depăşi cuantumul impozitului francez perceput din aceste venituri se scade din impozitele vizate de alin. b) al paragrafului 3 de la art. 2 aferente bazei impozabile în care sunt cuprinse veniturile în cauza.
c) Derogind de la dispoziţiile alin. a) şi b), impozitul francez poate fi calculat asupra veniturilor impozabile în Franţa, în virtutea prezentei convenţii cu cotele corespunzătoare totalităţii veniturilor impozabile după legislaţia franceza.

ART. 25

Nediscriminarea

Naţionalii unui stat contractant, fie ca sunt sau nu rezidenţi ai unuia dintre statele contractante, nu sunt supuşi în celălalt stat contractant nici unei impozitări sau obligaţii legate de impunere, diferită sau mai împovărătoare decât aceea la care sunt sau vor putea fi supuşi naţionalii acelui stat aflaţi în aceeaşi situaţie.
Termenul naţionali indică:
a) toate persoanele fizice care au cetăţenia unui stat contractant;
b) toate persoanele juridice, societăţile de persoane şi asociaţiile constituite conform legislaţiei în vigoare într-un stat contractant.
Apatrizii care sunt rezidenţi ai unuia dintre statele contractante nu sunt supuşi în unul sau celălalt din aceste state la nici o impozitare sau obligaţie legată de impunere care sa fie diferită sau mai împovărătoare decât aceea la care sunt sau ar putea fi supuşi cetăţenii statului aflaţi în aceeaşi situaţie.
Impozitarea unui sediu stabil pe care o întreprindere a unui stat contractant nu se stabileşte în acest celălalt stat contractant într-un mod mai puţin favorabil decât impozitarea întreprinderilor acestui celălalt stat care exercită aceeaşi activitate.

Aceasta dispoziţie nu poate fi interpretată ca obligând un stat contractant sa acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant reducerile cu caracter personal din venitul impozabil, precum şi scaderile şi reducerile de impozit în funcţie de situaţia sau sarcinile de familie pe care le acordă propriilor săi rezidenţi.

Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este în totalitate sau în parte, direct sau indirect, deţinut sau controlat de unu sau mai multi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu sunt supuse în primul stat contractant la nici un impozit sau obligaţie legată de impunere, diferită sau mai împovărătoare decât acelea la care sunt sau ar putea fi supuse celelalte întreprinderi de acelaşi fel din acest prim stat.
Termenul impozitare indică în prezentul articol impozitele de orice natura sau denumire.

ART. 26

Procedura amiabilă

Când un rezident al unui stat contractant apreciază ca măsurile luate de un stat contractant sau de fiecare stat din cele două state contractante ii atrag sau ii vor atrage o impozitare care nu este conforma cu prezenta convenţie, el poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislaţia naţională a acestor state, sa supună cazul sau autorităţii competente a statului al cărui rezident este.
Aceasta autoritate competenta se va strădui, dacă reclamaţia ii pare întemeiată şi dacă ea însăşi nu este în măsura sa aducă o rezolvare satisfăcătoare, sa rezolve problema pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competenta a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impozitări care nu este conforma cu convenţia.

Aceasta înţelegere amiabilă va fi aplicată indiferent care sunt termenele prevăzute de legislaţiile naţionale ale statelor contractante.

Autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui, pe calea înţelegerii amiabile, sa rezolve dificultăţile la care poate da loc aplicarea convenţiei. Ele pot, de asemenea, sa se consulte în vederea evitării dublei impuneri în cazurile neprevăzute de convenţie.
Autorităţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele în vederea realizării unei înţelegeri, după cum se prevede la paragrafele precedente. Dacă schimburile de vederi orale sunt de natura sa faciliteze înţelegerea, aceste schimburi de vederi pot avea loc în cadrul unei comisii compuse din reprezentanţi ai autorităţilor competente ale statelor contractante.
Autorităţile competente vor fixa modalităţile de aplicare a prezentei convenţii.

ART. 27

Schimb de informaţii

Autorităţile competente ale statelor contractante vor schimba informaţiile necesare pentru aplicarea dispoziţiilor prezentei convenţii şi cele ale legilor interne ale statelor contractante relative la impozitele vizate prin convenţie, în măsura în care impozitarea pe care ele o prevăd este conforma cu convenţia. Orice informaţie obţinută pe aceasta cale va fi ţinuta în secret şi nu va putea fi comunicată decât persoanelor sau autorităţilor, inclusiv tribunalelor, care au sarcina stabilirii şi încasării impozitelor vizate de prezenta convenţie.
Dispoziţiile paragrafului 1 nu pot fi în nici un caz interpretate ca impunând unuia dintre statele contractante obligaţia:
a) de a lua măsuri administrative care sa deroge de la propria sa legislaţie sau practica administrativă sau a celei a celuilalt stat contractant;
b) de a furniza informaţii care nu ar putea fi obţinute pe baza propriei sale legislaţii sau în cadrul practicii sale administrative normale sau a celor ale celuilalt stat contractant;
c) de a transmite informaţii care ar da la iveala un secret comercial, industrial, profesional sau informaţii a căror comunicare ar fi contrară ordinii publice.

ART. 28

Functionari diplomatici şi consulari şi functionari ai organizaţiilor internaţionale

Prevederile prezentei convenţii nu aduc nici o atingere privilegiilor fiscale de care beneficiază membrii misiunilor diplomatice şi persoanele angajate în serviciul lor privat, ca şi membrii posturilor consulare, în virtutea fie a dreptului gintilor, fie a dispoziţiilor convenţionale.
În măsura în care, datorită privilegiilor fiscale de care beneficiază membrii misiunilor diplomatice şi persoanele angajate în serviciul lor privat, ca şi membrii posturilor consulare, în virtutea fie a regulilor dreptului gintilor, fie a dispoziţiilor convenţionale, veniturile sau averea nu sunt impozabile în statul acreditar, dreptul de impozitare este rezervat statului acreditant.
În ce priveşte convenţia, membrii misiunilor diplomatice şi persoanele angajate în serviciul lor privat, ca şi membrii posturilor consulare ale unui stat contractant acreditaţi în celălalt stat contractant sau într-un stat terţ, care au cetăţenia statului acreditant sunt consideraţi a fi rezidenţi ai statului acreditant dacă acolo sunt supuşi la aceleaşi obligaţii fiscale în materie de impozite pe venit şi pe avere ca şi rezidenţii acestui stat.
Convenţia nu se aplică organizaţiilor internaţionale, organelor lor sau funcţionarilor lor, nici membrilor misiunilor diplomatice, persoanelor angajate în serviciul lor privat şi membrilor posturilor consulare ale unui stat terţ, dacă se găsesc pe teritoriul unui stat contractant şi nu sunt trataţi ca rezidenţi ai unuia sau altuia dintre statele contractante în materia impozitului pe venit şi pe avere.

ART. 29

Sfera de aplicare teritorială

Sfera de aplicare teritorială a prezentei convenţii este:

a) în ce priveşte România, teritoriul Republicii Socialiste România şi zonele situate în afara apelor teritoriale ale României asupra cărora, în conformitate cu dreptul internaţional, România poate sa exercite drepturi suverane relative la fundul marii sau subsolul marin, în vederea explorării sau exploatării resurselor lor naturale, dar numai în măsura în care persoana, proprietatea sau activitatea în legătura cu care se aplică convenţia este în raport cu explorarea sau exploatarea acestor resurse;
b) în ce priveşte Franţa, departamentele Republicii Franceze şi zonele situate în afara apelor teritoriale adiacente acestor departamente asupra cărora, în conformitate cu dreptul internaţional, Franţa poate sa exercite drepturi suverane relative la fundul marii sau subsolul marin, în vederea explorării sau exploatării resurselor lor naturale, dar numai în măsura în care persoana, proprietatea sau activitatea în legătura cu care se aplică convenţia este în raport cu explorarea sau exploatarea acestor resurse.

ART. 30

Intrarea în vigoare

Fiecare dintre statele contractante va notifica celuilalt îndeplinirea procedurilor prevăzute de legislaţia sa pentru intrarea în vigoare a prezentei convenţii. Aceasta va intra în vigoare în termen de 30 de zile de la data ultimei dintre aceste notificări.
Dispoziţiile sale se vor aplica pentru prima oară:
i) în ce priveşte impozitele care se percep pe cale de stopaj la sursa, sumelor plătite începând intrării în vigoare a convenţiei;
ii) în ce priveşte celelalte impozite pe venit, veniturilor realizate în timpul anului calendaristic în cursul căruia convenţia va intra în vigoare sau veniturilor aferente exerciţiului contabil închis în cursul acestui an.

ART. 31

Denunţarea

Prezenta convenţie va rămâne în vigoare fără limita de durata. Totuşi, începând din 1979, fiecare dintre statele contractante va putea, printr-un preaviz de minimum 6 luni, notificat pe cale diplomatică, sa o denunţe de la sfârşitul unui an calendaristic.
În acest caz, dispoziţiile sale se vor aplica pentru ultima oară:
i) în ceea ce priveşte impozitele percepute pe cale de stopaj la sursa, asupra sumelor plătite cel mai târziu până la 31 decembrie al anului pentru al cărui sfârşit a fost notificată denunţarea;
ii) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe venit, veniturilor realizate în timpul anului pentru sfârşitul căruia a fost notificată denunţarea sau aferente exerciţiului contabil închis în cursul acestui an.

Drept care subsemnaţii, deplin autorizaţi de către guvernele respective, au semnat prezenta convenţie.

Făcută în două exemplare la Bucureşti la 27 septembrie 1974, în limbile româna şi franceza, ambele texte având aceeaşi valabilitate.

Pentru guvernul

Republicii Socialiste România,

Gheorghe Rădulescu

Pentru guvernul

Republicii Franceze,

Norbert Segard