• Societati Comerciale
• Tranzactii imobiliare
• Contracte comerciale
• Recuperari creante
• Insolventa & faliment
• Dreptul muncii
• Divort & Partaj
• Dreptul afacerilor
• Revendicari imobile
• Drept penal
• Drept civil
• Drept fiscal & administrativ
• Expertiza contabila & fiscala
• Asociatii & Fundatii
• Malpraxis
• AEGRM Timisoara
• Drept Bancar – Credite

Ordonanta 21/1992 privind protectia consumatorilor

Acesta este actul compus (forma care include modificarile pe text) creat la data de 6 septembrie 2011
M.Of. nr. 208 din 28 martie 2007

ORDONANTA REREPUBLICATA nr. 21
din 21 august 1992
privind protectia consumatorilor

CAPITOLUL I
Dispozitii generale

„Art. 1. – (1) Statul, prin mijloacele prevazute de lege, protejeaza cetatenii in calitatea lor de consumatori, asigurand cadrul necesar accesului neingradit la produse si servicii, informarii lor complete despre caracteristicile esentiale ale acestora, apararii si asigurarii drepturilor si intereselor legitime ale persoanelor fizice impotriva unor practici incorecte, participarii acestora la fundamentarea si luarea deciziilor ce ii intereseaza in calitate de consumatori.”
Modificat de art.II pct.1 din OUG 174/2008
(2) Prevederile prezentei ordonante se aplica la comercializarea produselor noi, folosite sau reconditionate si a serviciilor destinate consumatorilor, cu exceptia produselor care se comercializeaza ca antichitati si a produselor necesar fi reparate sau reconditionate pentru a fi utilizate, cu conditia ca operatorul economic sa informeze cumparatorul despre aceasta.
Art. 2. – In sensul prezentei ordonante, se intelege prin:
1. calitate – ansamblul de proprietati si caracteristici ale unui produs sau serviciu, care ii confera aptitudinea de a satisface, conform destinatiei acestuia, necesitatile explicite sau implicite;
„2. consumator – orice persoana fizica sau grup de persoane fizice constituite in asociatii, care actioneaza in scopuri din afara activitatii sale comerciale, industriale sau de productie, artizanale ori liberale;
Modificat de TITLUL II, art.XI pct.1 din Legea 363/2007
3. operator economic – persoana fizica sau juridica, autorizata, care in cadrul activitatii sale profesionale fabrica, importa, transporta sau comercializeaza produse ori parti din acestea sau presteaza servicii;
4. producator:
a) operatorul economic care fabrica un produs finit sau o componenta a unui produs;
b) operatorul economic care fabrica materie prima;
c) operatorul economic care isi aplica denumirea, marca sau un alt semn distinctiv pe produs;
d) operatorul economic care reconditioneaza produsul;
e) operatorul economic sau distribuitorul care prin activitatea sa modifica caracteristicile produsului;
f) reprezentantul inregistrat in Romania al unui operator economic care nu are sediul in Romania sau, in cazul inexistentei acestuia, importatorul produsului;
g) operatorul economic care importa produse in vederea realizarii ulterioare a unei operatiuni de vanzare, inchiriere, leasing sau orice alta forma de distributie specifica derularii afacerii;
h) distribuitorul produsului importat, in cazul in care nu se cunoaste importatorul, chiar daca producatorul este mentionat;
i) distribuitorul produsului, in cazul in care importatorul nu poate fi identificat, daca nu informeaza persoana prejudiciata in termen de 30 de zile de la cererea acesteia asupra identitatii importatorului;
5. distribuitor – operatorul economic din lantul de distributie;
6. vanzator – distribuitorul care ofera produsul consumatorului;
7. prestator – operatorul economic care furnizeaza servicii;
8. produs – bun material a carui destinatie finala este consumul sau utilizarea individuala ori colectiva; sunt considerate produse energia electrica, energia termica, apa si gazele livrate pentru consumul individual;
9. produs sigur – produsul care, folosit in conditii normale sau previzibile, nu prezinta riscuri sau care prezinta riscuri minime, tinand seama de intrebuintarea acestuia; riscul se considera acceptabil si compatibil cu un grad inalt de protectie pentru siguranta si sanatatea consumatorilor, in functie de urmatoarele aspecte:
a) caracteristicile produsului, ale ambalarii si ale instructiunilor de montaj si intretinere;
b) efectul asupra altor produse, impreuna cu care acesta poate fi folosit;
c) modul de prezentare a produsului, etichetarea, instructiunile de folosire si orice alte indicatii si informatii furnizate de producator;
d) categoria de consumatori expusa riscului prin folosirea produsului;
10. produs periculos – produsul care nu poate fi definit ca produs sigur;
11. produs cu defecte – produsul la care modul de prezentare, utilizarea previzibila si data achizitionarii nu ofera siguranta consumatorului, producand pagube acestuia;
12. paguba – prejudiciul creat consumatorului prin utilizarea unui produs periculos sau a unui produs cu defecte, precum si cel creat de servicii necorespunzatoare furnizate de prestator. Prejudiciul poate fi material, vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii, precum si pierderea vietii. In cazul utilizarii unui produs cu defecte, se considera paguba deteriorarea sau distrugerea oricarui bun, altul decat produsul cu defecte, cu conditia ca bunul respectiv sa fie in mod normal destinat folosintei sau consumului privat si sa fi fost folosit de persoana prejudiciata pentru uz sau consum personal, iar valoarea pagubei sa nu fie mai mica de 200 lei;
13. produs de folosinta indelungata – produsul relativ complex, constituit din piese si subansambluri, proiectat si construit pentru a putea fi utilizat pe durata medie de utilizare si asurpa caruia se pot efectua reparatii sau activitati de intretinere;
14. serviciu – activitatea, alta decat cea din care rezulta produse, efectuata in scopul satisfacerii unor necesitati ale consumatorilor;
15. declaratie de conformitate – declaratia facuta de catre un producator sau un prestator, prin care acesta informeaza, pe propria raspundere, despre faptul ca un produs sau un serviciu este conform cu un document tehnic normativ;
16. clauza abuziva – o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul si care prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor;
17. termen de garantie – limita de timp, care curge de la data dobandirii produsului sau serviciului, pana la care producatorul sau prestatorul isi asuma responsabilitatea remedierii sau inlocuirii produsului ori serviciului achizitionat, pe cheltuiala sa, daca deficientele nu sunt imputabile consumatorului;
„18. termen de valabilitate/data de minima durabilitate pentru produsele nealimentare – limita de timp/data stabilita de producator pana la care un produs isi pastreaza caracteristicile specifice initiale, daca au fost respectate conditiile de transport, manipulare, depozitare si pastrare;”.
Modificat de art.II pct.2 din OUG 174/2008
„181. data-limita de consum pentru produsele alimentare – limita de timp/data stabilita de producator pana la care produsele care din punct de vedere microbiologic au un grad ridicat de perisabilitate si sunt susceptibile ca dupa un timp scurt sa prezinte un pericol imediat pentru sanatatea consumatorilor isi pastreaza caracteristicile specifice, daca au fost respectate conditiile de transport, manipulare, depozitare si pastrare;”.
Completat de art.II pct.3 din OUG 174/2008
19. data durabilitatii minimale – data stabilita de producator pana la care un produs alimentar isi pastreaza caracteristicile specifice in conditii de depozitare corespunzatoare; produsele pentru care se stabileste data durabilitatii minimale nu trebuie sa fie periculoase nici dupa aceasta data;
20. durata medie de utilizare – intervalul de timp, stabilit in documente tehnice normative sau declarat de catre producator ori convenit intre parti, in cadrul caruia produsele de folosinta indelungata trebuie sa isi mentina caracteristicile functionale, daca au fost respectate conditiile de transport, manipulare, depozitare si exploatare;
21. viciu ascuns – deficienta calitativa a unui produs livrat sau a unui serviciu prestat care nu a fost cunoscuta si nici nu putea fi cunoscuta de catre consumator prin mijloacele obisnuite de verificare;
22. practici comerciale abuzive si/sau incorecte – orice actiune, inactiune, conduita, demers sau comunicare comerciala, inclusiv publicitate, din partea unui operator economic in relatie directa cu promovarea, vanzarea sau furnizarea unui produs sau serviciu, care aduce atingere in mod direct intereselor consumatorilor;

23. punere pe piata – actiunea de a face disponibil pentru prima data, contra cost sau gratuit, un produs sau un serviciu in vederea distribuirii sau utilizarii.”
Modificat de TITLUL II, art.XI pct.1 din Legea 363/2007
„24. costul total al creditului pentru consumator – toate costurile, inclusiv dobanda, comisioanele, taxele si orice alt tip de costuri pe care trebuie sa le suporte consumatorul in legatura cu contractul de credit si care sunt cunoscute de catre creditor, cu exceptia taxelor notariale; costurile pentru serviciile accesorii aferente contractului de credit, in special primele de asigurare, sunt incluse, de asemenea, in cazul in care obtinerea creditului sau obtinerea acestuia potrivit clauzelor si conditiilor prezentate este conditionata de incheierea unui contract de servicii;
Completat de art.II pct.4 din OUG 174/2008
25. valoarea totala platibila de consumator – suma dintre valoarea totala a creditului si costul total al creditului pentru consumator;
Completat de art.II pct.4 din OUG 174/2008
26. valoarea totala a creditului – plafonul sau sumele totale puse la dispozitie in baza unui contract de credit;
Completat de art.II pct.4 din OUG 174/2008
27. imobil – constructia si/sau terenul pe care se afla sau urmeaza sa se ridice o constructie, care fac obiectul unui contract de vanzare-cumparare;
Completat de art.II pct.4 din OUG 174/2008
28. intermediere imobiliara – activitate de mijlocire a tranzactiilor de vanzare-cumparare sau de inchiriere a imobilelor;
Completat de art.II pct.4 din OUG 174/2008
29. servicii imobiliare – una sau mai multe dintre urmatoarele activitati:
– promovarea in vederea vanzarii, cumpararii sau inchirierii de imobile;
– consultanta in vederea vanzarii, cumpararii sau inchirierii de imobile;
– intermedierea imobiliara;
– administrarea imobilelor;
Completat de art.II pct.4 din OUG 174/2008
30. agentie imobiliara – operator economic, furnizor de servicii imobiliare, care actioneaza in numele si in interesul unor terti.”
Completat de art.II pct.4 din OUG 174/2008
Art. 3. – Principalele drepturi ale consumatorilor sunt:
a) de a fi protejati impotriva riscului de a achizitiona un produs sau de a li se presta un serviciu care ar putea sa le prejudicieze viata, sanatatea sau securitatea ori sa le afecteze drepturile si interesele legitime;
b) de a fi informati complet, corect si precis asupra caracteristicilor esentiale ale produselor si serviciilor, astfel incat decizia pe care o adopta in legatura cu acestea sa corespunda cat mai bine nevoilor lor, precum si de a fi educati in calitatea lor de consumatori;
c) de a avea acces la piete care le asigura o gama variata de produse si servicii de calitate;
d) de a fi despagubiti pentru pagubele generate de calitatea necorespunzatoare a produselor si serviciilor, folosind in acest scop mijloace prevazute de lege;
„e) de a se organiza in asociatii de consumatori, in scopul apararii intereselor lor.”
Modificat de TITLUL II, art.XI pct.2 din Legea 363/2007

CAPITOLUL II
Protectia vietii, sanatatii si securitatii consumatorilor

   Art. 4. – (1) Se interzice comercializarea de produse sau prestarea de servicii care, utilizate in conditii normale, pot pune in pericol viata, sanatatea sau securitatea consumatorilor.
(2) Se interzic producerea, importul si comercializarea produselor falsificate sau contrafacute.
„Art. 5. – (1) Produsele se comercializeaza numai in cadrul termenului de valabilitate/datei de minima durabilitate pentru produsele nealimentare sau al datei-limita de consum pentru produsele alimentare/datei durabilitatii minimale stabilite de producator.
(2) Se interzice modificarea termenului de valabilitate/datei de minima durabilitate sau a datei-limita de consum/datei durabilitatii minimale inscrise pe produs, pe eticheta, pe ambalaj sau, dupa caz, in documentele insotitoare.”
Modificat de art.II pct.5 din OUG 174/2008
Art. 6. – (1) Guvernul, prin organismele sale specializate, stabileste norme si reglementari specifice sau le imbunatateste pe cele existente, cand se impune protectia vietii, sanatatii sau securitatii consumatorilor, in urmatoarele cazuri:
a) fabricarea, importul, conservarea, ambalarea, etichetarea, manipularea, transportul, depozitarea, pregatirea pentru vanzare si vanzarea produselor;
b) furnizarea si utilizarea produselor, precum si prestarea serviciilor.
(2) Normele si reglementarile se refera la grupe de produse si servicii care, anual, sunt nominalizate si actualizate de catre Guvern, daca acest lucru se impune.
Art. 7. – Operatorii economici sunt obligati:
a) producatorii:
Abrogat de TITLUL II, art.XI pct.3 din Legea 363/2007
– sa puna pe piata numai produse sigure si, daca actele normative in vigoare prevad, acestea sa fie testate si/sau certificate;
– sa puna pe piata numai produse care respecta conditiile prescrise sau declarate;
„- sa opreasca livrarile, respectiv sa retraga de pe piata si/sau de la consumatori produsele la care organele abilitate ori specialistii proprii au constatat neindeplinirea caracteristicilor prescrise, declarate sau care ar putea afecta viata, sanatatea, securitatea ori interesul economic al consumatorilor, daca aceasta masura constituie singurul mijloc prin care se pot elimina neconformitatile respective;”.
Modificat de art.II pct.6 din OUG 174/2008
– sa asigure, atat pe durata de fabricatie, cat si dupa scoaterea din programul de fabricatie, pentru perioada cel putin egala cu durata medie de utilizare, calculata de la data vanzarii ultimelor produse, direct sau prin terti abilitati, piesele de schimb aferente si service-ul necesar produselor de folosinta indelungata;
„- sa foloseasca in activitatea de productie si depozitare spatii corespunzatoare.”
Completat de art.II pct.7 din OUG 174/2008
b) distribuitorii:
– sa se asigure ca produsele oferite spre comercializare sunt sigure si respecta conditiile prescrise sau declarate;
– sa nu comercializeze produse despre care detin informatii sau considera ca pot fi periculoase;
– sa anunte, imediat, autoritatile publice competente, precum si producatorul despre existenta pe piata a oricarui produs de care au cunostinta ca este periculos;
– sa retraga de la comercializare produsele la care organele abilitate de lege au constatat ca nu indeplinesc caracteristicile prescrise sau declarate, daca aceasta constituie singurul mijloc prin care se pot elimina neconformitatile respective;
– sa asigure conditiile tehnice stabilite de producator pe timpul transportului, manipularii, depozitarii si desfacerii produselor;
c) prestatorii de servicii:
– sa foloseasca, in cadrul serviciilor prestate, numai produse si proceduri sigure si, dupa caz, daca actele normative in vigoare prevad, acestea sa fie testate si/sau certificate, si sa anunte imediat existenta pe piata a oricarui produs despre care au cunostinta ca este periculos;
– sa presteze numai servicii care nu afecteaza viata, sanatatea sau securitatea consumatorilor ori interesele economice ale acestora;
– sa respecte conditiile prescrise sau declarate, precum si clauzele prevazute in contracte;
„- sa asigure, la prestarea serviciilor nealimentare, conditii igienice, conditiile stabilite de producator, de actele normative in vigoare, precum si cele specifice desfasurarii activitatii;”.
Modificat de art.II pct.8 din OUG 174/2008
Abrogat de TITLUL II, art.XI pct.5 din Legea 363/2007

CAPITOLUL III
Protectia intereselor economice ale consumatorilor

Art. 8. – Guvernul adopta reglementari specifice in scopul prevenirii si combaterii practicilor ce dauneaza intereselor economice ale consumatorilor.
Art. 9. – Operatorii economici sunt obligati sa puna pe piata numai produse sau servicii care corespund caracteristicilor prescrise sau declarate, sa se comporte in mod corect in relatiile cu consumatorii si sa nu foloseasca practici comerciale abuzive.
„Art. 91. – (1) In cazul serviciilor financiare, consumatorul are dreptul de a fi informat in mod corect, inca din faza precontractuala, asupra tuturor conditiilor contractuale.
(2) La solicitarea unei oferte de credit, furnizorul de servicii financiare are obligatia de a oferi gratuit consumatorului, pe hartie sau pe alt suport durabil, un grafic de rambursare ori alt document care sa mentioneze costurile totale ce vor fi suportate de consumator si un exemplar al proiectului contractului de credit.
Art. 92. – (1) Orice forma de publicitate referitoare la contractele de credit care indica o rata a dobanzii sau orice alte cifre referitoare la costul creditului pentru consumator va cuprinde urmatoarele informatii standard, prin intermediul unui exemplu reprezentativ:
a) rata dobanzii aferente creditului, fixa si/sau variabila, impreuna cu informatii privind orice costuri incluse in costul total al creditului pentru consumator;
b) valoarea totala a creditului;
c) dobanda anuala efectiva, conform prevederilor legale specifice;
d) durata contractului de credit;
e) valoarea totala platibila de consumator.
(2) In orice forma de publicitate, informatiile referitoare la costuri vor fi scrise vizibil si usor de citit, in acelasi camp vizual si cu caractere de aceeasi marime.
(3) In cazurile in care, pentru acordarea creditului, consumatorul este obligat sa incheie un contract de asigurare, se va mentiona acest lucru in publicitate.
Art. 93. – In cadrul contractelor incheiate cu consumatorii, furnizorii de servicii financiare sunt obligati sa respecte urmatoarele reguli:
a) contractele vor fi redactate in scris, vizibil si usor de citit, cu o marime a fontului utilizat de minimum 10, pe hartie sau pe alt suport durabil, in cel putin doua exemplare, fiind remis cate un exemplar original fiecarei parti. Culoarea de fond a hartiei pe care este redactat contractul trebuie sa fie in contrast cu cea a fontului utilizat;
b) dobanzile, precum si toate comisioanele, taxele, tarifele, spezele bancare sau orice alte costuri aferente acordarii si derularii contractului, respectiv aferente unor servicii in privinta carora consumatorul nu dispune de libertate de alegere vor fi mentionate in contract, fara a se face trimiteri la conditii generale de afaceri ale furnizorului de servicii financiare, lista de tarife si comisioane sau orice alt inscris;
c) in situatiile in care exista drept de rambursare anticipata, comisionul de rambursare anticipata a creditului se determina in stransa legatura cu pierderile creditorului aferente rambursarii anticipate si nu trebuie sa constituie un obstacol disproportionat in exercitarea dreptului consumatorului de a rambursa anticipat creditul;
d) in contractul de credit/depozit se vor mentiona si costurile de administrare, de retragere numerar si/sau de depunere numerar aferente contului curent, care cad in sarcina consumatorului, daca furnizorul de servicii financiare percepe astfel de comisioane. Costurilor aferente contului curent mentionate mai sus nu le sunt aplicabile prevederile lit. e);
e) fara a prejudicia prevederile privind modificarea dobanzii, pe parcursul derularii contractului:
1. se interzice majorarea comisioanelor, taxelor, tarifelor, spezelor bancare sau a oricaror altor costuri mentionate in contract;
2. se interzice introducerea si perceperea de noi taxe, comisioane, tarife, speze bancare sau orice alte costuri care nu au fost mentionate in contract;
f) in contract se va mentiona tipul de dobanda, variabila si/sau fixa, iar daca dobanda este fixa numai pentru o anumita perioada, aceasta va fi precizata cu exactitate;
g) in contractele de credit cu dobanda variabila se vor aplica urmatoarele reguli:
1. variatia ratei dobanzii trebuie sa fie independenta de vointa furnizorului de servicii financiare, raportata la fluctuatiile unor indici de referinta verificabili, mentionati in contract, sau la modificarile legislative care impun acest lucru;
2. dobanda poate varia in functie de dobanda de referinta a furnizorului de servicii financiare, cu conditia ca aceasta sa fie unica pentru toate produsele financiare destinate persoanelor fizice ale operatorului economic respectiv si sa nu fie majorata peste un anumit nivel, stabilit prin contract;
3. formula dupa care se calculeaza variatia dobanzii trebuie indicata in mod expres in contract, cu precizarea periodicitatii si/sau a conditiilor in care survine modificarea ratei dobanzii, atat in sensul majorarii, cat si in cel al reducerii acesteia;
h) sunt interzise clauzele contractuale care dau dreptul furnizorului de servicii financiare sa modifice unilateral clauzele contractuale fara incheierea unui act aditional, acceptat de consumator;
i) orice notificare cu privire la modificarea continutului clauzelor contractuale referitoare la costuri va fi transmisa consumatorilor cu cel putin 30 de zile inainte de intrarea acesteia in vigoare. Consumatorul are la dispozitie un termen de 15 zile de la primirea notificarii pentru a comunica optiunea sa de acceptare sau de neacceptare a noilor conditii. Neprimirea unui raspuns din partea consumatorului in termenul mentionat anterior nu este considerata acceptare tacita;
j) pentru orice modificare a nivelului costurilor creditului, conform conditiilor contractuale, furnizorul de servicii financiare este obligat sa notifice consumatorul, in functie de optiunea scrisa a acestuia, exprimata in contract, prin una sau mai multe metode: scrisoare recomandata, e-mail, sms, si va pune la dispozitia acestuia un nou grafic de rambursare;
k) furnizorul de servicii financiare va lua toate masurile necesare pentru a efectua repararea in termen de maximum 15 zile a eventualelor prejudicii cauzate consumatorului prin nerespectarea obligatiilor asumate prin contract si va face dovada demersurilor intreprinse in acest sens;
l) contractul de credit va contine obligatoriu o prevedere prin care consumatorul sa fie atentionat despre raportarea la Biroul de Credit, Centrala Riscurilor Bancare si/sau la alte structuri asemanatoare existente, in cazul in care acesta intarzie cu achitarea ratelor scadente, daca exista aceasta obligatie de raportare;
m) la incetarea contractului, inclusiv prin ajungere la termen, reziliere sau denuntare unilaterala din partea consumatorului, furnizorul de servicii financiare va oferi gratuit consumatorului un document care sa ateste faptul ca au fost stinse toate obligatiile dintre parti. Totodata, se vor inchide si conturile aferente serviciului financiar de baza furnizat, fara a fi necesara depunerea unei alte cereri de catre consumator si fara plata unor costuri suplimentare. Contul nu va fi inchis in situatia in care acesta este poprit sau indisponibilizat, conform legii, pentru indeplinirea de catre consumator a unor obligatii asumate fata de furnizorul de servicii financiare insusi sau fata de terti.
Art. 94. – In cazul serviciilor de intermediere imobiliara, consumatorul va fi informat in scris, corect, complet si precis, inca din faza precontractuala, cu privire la:
a) preturile practicate in piata pentru tipul de imobil ce urmeaza a face obiectul intermedierii imobiliare, conform informatiilor existente in baza de date a agentiei imobiliare;
b) deficiente si alte inconveniente cunoscute de agentia imobiliara sau pe care in mod rezonabil putea sa le cunoasca, incluzand surse de zgomot, umezeala, poluare, miros, pericol de inundatii sau surpari, organizarea in apropiere a unor manifestari populare periodice, istoricul terenului sau al cladirii, posibile dezavantaje ale vecinatatilor;
c) nivelul comisionului practicat de agentia imobiliara;
d) situatia juridica a imobilului;
e) nivelul estimativ al costurilor ce urmeaza sa fie suportate de consumator, pentru obtinerea documentelor si intocmirea actelor necesare incheierii contractului.
Art. 95. – Contractul de intermediere imobiliara va cuprinde cel putin urmatoarele elemente:
a) datele de identificare a partilor;
b) obiectul contractului/natura serviciului prestat;
c) pretul solicitat de proprietar/pe care este dispus sa il plateasca cumparatorul;
d) termenul de valabilitate al contractului;
e) conditiile in care contractul poate fi denuntat unilateral;
f) conditiile in care contractul poate fi reziliat;
g) nivelul maxim al comisionului datorat de consumator agentiei imobiliare pentru contractul ce urmeaza sa se incheie;
h) clauza de exclusivitate, in cazul in care aceasta a fost acceptata de parti;
i) precizarea situatiilor in care consumatorul datoreaza comision agentiei imobiliare;
j) drepturile si obligatiile partilor;
k) situatiile de forta majora;
l) data incheierii contractului.
Art. 96. – Contractele de intermediere imobiliara in care consumatorul are calitatea de potential cumparator vor contine, in plus fata de cele prevazute la art. 94, urmatoarele elemente:
1. caracteristicile generale ale imobilului, care pot influenta decizia de cumparare, incluzand nivelul de finisare, dimensiuni, vechime si pozitionarea fata de punctele cardinale;
2. tarifele pentru serviciile prestate.
Art. 97. – O tranzactie imobiliara se considera incheiata in momentul in care vanzatorul si cumparatorul au semnat actul de vanzare-cumparare.
Art. 98. – Contractul de intermediere imobiliara sau alte eventuale contracte accesorii incheiate intre consumator si agentia imobiliara nu pot contine clauze penale care sa oblige consumatorul care nu isi indeplineste angajamentele contractuale la plata unei sume mai mari decat onorariul pe care l-ar fi platit in cazul incheierii tranzactiei.
Art. 99. – Agentia imobiliara nu poate solicita din partea consumatorului plata comisionului in oricare dintre urmatoarele situatii:
a) cand intre consumator si agentia imobiliara nu este incheiat un contract de intermediere;
b) cand contractul de vanzare-cumparare/inchiriere nu s-a incheiat;
c) cand contractul nu are stipulata clauza de exclusivitate, iar tranzactia s-a realizat fara participarea agentiei imobiliare.
Art. 910. – Nu se permite plata in avans a comisionului, partiala sau totala, decat cu acordul scris al consumatorului si cu precizarea situatiilor in care agentia imobiliara este obligata sa inapoieze consumatorului sumele primite in avans.
Art. 911. – In baza contractului de intermediere imobiliara dintre agentia imobiliara si cumparator, agentia trebuie sa asigure vizionarea imobilelor ce corespund preferintelor consumatorului, inainte de incheierea contractului de vanzarecumparare.”
Articolele 91-911, completate de art.II pct.9 din OUG 174/2008
Art. 10. – Drepturile consumatorilor, la incheierea contractelor, sunt:
„a) libertatea de a lua decizii la achizitionarea de produse si servicii, fara a li se impune in contracte clauze abuzive sau care pot favoriza folosirea unor practici comerciale incorecte in vanzare, de natura a influenta optiunea acestora;
b) de a beneficia de o redactare clara si precisa a clauzelor contractuale, indicarea exacta a preturilor si tarifelor si, dupa caz, a conditiilor de garantie;
c) de a fi exonerati de plata produselor si serviciilor care nu au fost solicitate, precum si de achitarea preturilor, tarifelor, taxelor, comisioanelor, dobanzilor si penalitatilor care nu au fost stipulate initial in contracte sau in alte documente aferente contractelor;
Modificat de art.II pct.10 din OUG 174/2008
d) de a fi despagubiti pentru daunele provocate de produsele sau serviciile care nu corespund clauzelor contractuale;
e) de a li se asigura service-ul necesar si piese de schimb pe toata durata medie de utilizare a produsului, stabilita in documentele tehnice normative sau declarata de catre producator ori convenita de parti;

f) de a plati, pentru produsele sau serviciile de care beneficiaza, sume stabilite cu exactitate, in prealabil; majorarea pretului, tarifului, taxelor, comisioanelor, dobanzilor, penalitatilor si a altor eventuale costuri stabilite initial este posibila numai cu acordul scris al consumatorului;
Modificat de art.II pct.10 din OUG 174/2008
„g) de a sesiza asociatiile de consumatori si organele administratiei publice asupra incalcarii drepturilor si intereselor lor legitime, in calitate de consumatori, si de a face propuneri referitoare la imbunatatirea calitatii produselor si serviciilor;”.
Modificat de TITLUL II, art.XI pct.6 din Legea 363/2007
h) de a fi notificati in scris cu privire la orice modificare ca urmare a prevederilor contractuale referitoare la valoarea dobanzilor, comisioanelor, penalitatilor sau oricaror altor costuri, cu cel putin 30 de zile inainte de aplicarea noilor valori;”.
Modificat de art.II pct.10 din OUG 174/2008
„i) de a fi notificati cu 30 de zile inainte de data la care contractul se prelungeste in mod automat pentru o perioada de timp determinata sau nedeterminata, in vederea formularii in scris de catre consumator a unei optiuni de prelungire a valabilitatii acestuia.”
Completat de art.II pct.11 din OUG 174/2008
Art. 11. – (1) Produsele si serviciile oferite consumatorilor se masoara cu mijloace de masurare si control adecvate, verificate metrologic, potrivit reglementarilor legale.
(2) Indicatiile mijloacelor de masurare trebuie sa fie lizibile si la vederea cumparatorului.

„Art. 12. – (1) Consumatorii au dreptul de a pretinde vanzatorilor sau prestatorilor de servicii remedierea ori inlocuirea gratuita a produselor si serviciilor obtinute, precum si despagubiri pentru pierderile suferite ca urmare a deficientelor constatate in cadrul termenului de garantie sau de valabilitate.
Dupa expirarea acestui termen, consumatorii pot pretinde remedierea sau inlocuirea produselor/serviciilor care nu pot fi folosite potrivit scopului pentru care au fost realizate, ca urmare a unor vicii ascunse aparute pe durata medie de utilizare a acestora.
(2) Vanzatorul sau prestatorul de servicii suporta toate cheltuielile legate de aceste deficiente, situatie care nu il exonereaza de raspundere pe producator in relatia cu acesta.”
Modificat de art.II pct.12 din OUG 174/2008
„Art. 13. – (1) Remedierea deficientelor aparute la produse sau servicii ori inlocuirea produselor care nu corespund in cadrul termenului de garantie sau de valabilitate si care nu sunt imputabile consumatorului se face in termen de maximum 15 zile din momentul cand operatorul economic a luat la cunostinta de deficientele respective.
(2) In cazul unor vicii ascunse, termenul maxim stabilit la alin. (1) curge de la data finalizarii expertizei tehnice efectuate de un organism tehnic neutru.”
Modificat de art.II pct.13 din OUG 174/2008
„Art. 14. – In cazul produselor si serviciilor alimentare, al produselor nealimentare pentru care producatorul stabileste termen de valabilitate/data de minima durabilitate, care pot afecta viata sau sanatatea consumatorilor ori care prezinta abateri de la caracteristicile prescrise sau declarate, vanzatorul/prestatorul de servicii este obligat, la cererea consumatorului, sa le inlocuiasca de indata, sa le refaca sau sa restituie contravaloarea acestora.”
Modificat de art.II pct.14 din OUG 174/2008

„Art. 15. – (1) Refacerea serviciului sau, in cazul in care acest lucru nu este posibil, restituirea contravalorii serviciului prestat se face imediat dupa constatarea neincadrarii acestuia in conditiile prescrise sau declarate de prestatorul de servicii, daca aceasta situatie nu este imputabila consumatorului.
(2) Restituirea contravalorii serviciului se face la valoarea stabilita in contract.
(3) Operatorul economic are aceleasi obligatii pentru serviciul refacut ca si pentru serviciul prestat initial.
(4) Persoanele imputernicite conform art. 54 sa constate contraventiile si sa aplice sanctiunile prevazute de prezenta ordonanta vor stabili odata cu sanctiunea si masuri de remediere sau, daca acest lucru nu este posibil, inlocuirea ori restituirea contravalorii serviciilor, dupa caz.”
Modificat de art.II pct.15 din OUG 174/2008
Art. 16. – (1) Consumatorul poate solicita plata unor despagubiri, potrivit clauzelor contractuale sau dispozitiilor legale, in cazul remedierii ori al inlocuirii produselor sau serviciilor necorespunzatoare.
(2) Solutionarea solicitarii platii unor prejudicii morale sau daune conexe remedierii ori a inlocuirii produselor sau serviciilor necorespunzatoare cerute de consumatori sau de operatorii economici este de competenta instantei judecatoresti competente ori a organismului de mediere competent.
„Art. 17. – In cadrul termenului de garantie, prestatorii de servicii asigura toate operatiunile necesare remedierii deficientelor constatate la serviciile prestate sau inlocuirii produselor utilizate in cadrul serviciilor respective, inclusiv transportul, manipularea, diagnosticarea, expertizarea, demontarea, montarea si ambalarea acestora.”
Modificat de art.II pct.16 din OUG 174/2008

CAPITOLUL IV
Informarea si educarea consumatorilor

Art. 18. – Consumatorii au dreptul de a fi informati, in mod complet, corect si precis, asupra caracteristicilor esentiale ale produselor si serviciilor oferite de catre operatorii economici, astfel incat sa aiba posibilitatea de a face o alegere rationala, in conformitate cu interesele lor, intre produsele si serviciile oferite si sa fie in masura sa le utilizeze, potrivit destinatiei acestora, in deplina securitate.
„Art. 19. – Informarea consumatorilor despre produsele si serviciile oferite se realizeaza, in mod obligatoriu, prin elemente de identificare si caracterizare ale acestora, care se inscriu in mod vizibil, lizibil, usor de inteles, intr-o forma care sa nu permita stergerea si sa nu fie inscriptionate in locuri obscure, sa nu fie intrerupte prin desen sau imagini, dupa caz, pe produs, eticheta, ambalaj de vanzare sau in cartea tehnica, contract, instructiunile de folosire ori altele asemenea, ce insotesc produsul sau serviciul, in functie de natura acestuia.”
Modificat de art.II pct.17 din OUG 174/2008

„Art. 20. – (1) Producatorul trebuie sa informeze despre denumirea produsului, denumirea si/sau marca producatorului, cantitatea si, dupa caz, termenul de valabilitate/data de minima durabilitate sau data-limita de consum/data durabilitatii minimale, durata medie de utilizare, principalele caracteristici tehnice si calitative, compozitia, aditivii folositi, despre eventualele riscuri previzibile, modul de utilizare, manipulare, transport, depozitare, conservare sau pastrare, despre contraindicatii.
(2) Producatorii si importatorii din state care nu sunt membre ale Uniunii Europene au obligatia sa isi precizeze adresa postala a sediului social in elementele de identificare. Producatorii, ambalatorii sau distribuitorii din state membre ale Uniunii Europene au obligatia sa isi precizeze adresa postala a sediului social unde pot fi contactati.
Modificat de art.II pct.18 din OUG 174/2008
(3) Produsele de folosinta indelungata trebuie sa fie insotite de certificatul de garantie si, daca reglementarile in vigoare prevad, de declaratia de conformitate, precum si de cartea tehnica ori de instructiunile de folosire, instalare, exploatare, intretinere, eliberate de producator.
(4) Vanzatorii si prestatorii de servicii trebuie sa informeze consumatorii despre pretul final al produsului sau despre tariful serviciului prestat, pe care il suporta consumatorul, care sa cuprinda toate costurile, inclusiv taxa pe valoarea adaugata si toate costurile suplimentare, si sa le ofere acestora toate informatiile si documentele tehnice, dupa caz, care trebuie sa insoteasca produsul sau serviciul.”
Modificat de art.II pct.18 din OUG 174/2008
(5) Toate informatiile privitoare la produsele si serviciile oferite consumatorilor, documentele insotitoare, inclusiv cele referitoare la informatiile privind securitatea produsului si instructiunile de utilizare, precum si contractele, inclusiv cele preformulate, trebuie sa fie scrise in limba romana, indiferent de tara de origine a acestora, fara a exclude prezentarea acestora si in alte limbi.
„(6) Fac exceptie de la prevederile alin. (5) biletele de avion sau alte bilete de transport international, documentele elaborate in baza unor acorduri internationale pe care Romania le-a acceptat si le-a semnat, precum si voucherele turistice internationale.
(7) Operatorii economici de transport international care isi desfasoara activitatea pe teritoriul Romaniei sunt obligati sa ofere in scris consumatorilor, in completare la biletul de transport, indiferent de forma de prezentare a acestuia, informatii in limba romana referitoare la: itinerar, program, durata, distanta, locul alocat in mijlocul de transport, conditiile generale de transport, precum si orice alte informatii utile pentru consumatori, referitoare la serviciul respectiv.”
Completat de art.II pct.19 din OUG 174/2008
Art. 21. – Informatiile referitoare la serviciile prestate trebuie sa cuprinda categoria calitativa a serviciului, timpul de realizare, termenul de garantie, tariful, riscurile previzibile si, dupa caz, declaratia de conformitate.
Art. 22. – Operatorii economici sunt obligati sa demonstreze consumatorilor, la cererea acestora, cu ocazia cumpararii, modul de utilizare si functionalitatea produselor ce urmeaza a fi vandute; la lansarea pe piata a produselor, acestia sunt obligati sa efectueze demonstratii de utilizare.
Art. 23. – Obligatia de a informa pe consumator potrivit art. 19, 20, 21 si 22 nu poate fi inlaturata prin invocarea secretului comercial sau profesional.
Art. 24. – Se interzice prezentarea, prin orice mijloace, a afirmatiilor si indicatiilor care nu sunt conforme cu parametrii ce caracterizeaza produsele si serviciile si care nu pot fi probate.
Art. 25. – Preturile si tarifele trebuie indicate in mod vizibil si intr-o forma neechivoca, usor de citit.
Art. 26. – (1) Comercializarea produselor si prestarea serviciilor se fac in locuri si in spatii autorizate, conform reglementarilor legale in vigoare.
(2) Sunt obligatorii afisarea, in mod vizibil, a denumirii unitatii, a codului unic de inregistrare la registrul comertului, din care sa rezulte obiectul/obiectele de activitate al/ale societatii pentru care este autorizata sa functioneze, precum si afisarea si respectarea orarului de functionare.
(3) Orarele de functionare vor fi stabilite, dupa caz, in conformitate cu hotararile administratiei publice locale.

CAPITOLUL V
Organe ale administratiei publice pentru protectia consumatorilor

Art. 27. – Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor, organ de specialitate al administratiei publice centrale, subordonat Guvernului, coordoneaza si realizeaza politica Guvernului in domeniul protectiei consumatorilor.
Art. 28. – (1) Atributiile si modul de organizare si functionare ale Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor, precum si relatiile dintre aceasta si alte organisme competente in domeniu se stabilesc prin hotarari ale Guvernului.
(2) Guvernul va stabili reglementari in domeniul protectiei consumatorilor pentru organele de specialitate ale administratiei publice centrale si, respectiv, pentru unele servicii publice ale ministerelor si altor autoritati ale administratiei publice centrale, organizate in judete si in municipiul Bucuresti.
„(3) Guvernul va stabili, prin hotarari, reglementari-cadru in domeniul protectiei consumatorilor.”
Alineatul (3) al articolului 28 modificat de art.III din OUG 71/2011 (intra in vigoare la 1 ianuarie 2012)
(4) Taxele care se percep de catre serviciile sau organele administratiei publice, cu rol in domeniul protectiei consumatorilor, se stabilesc conform legii, iar tarifele pentru incercarile efectuate in laboratoare proprii, subordonate sau agreate, conform actelor normative in vigoare.
Art. 29. – Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor, in baza consultarii cu alte organisme interesate ale administratiei publice centrale si locale, precum si cu cele neguvernamentale, elaboreaza reglementari referitoare la modalitatile concrete de colaborare si de sprijinire reciproca si le propune spre aprobare Guvernului.

CAPITOLUL VI
Asociatiile de consumatori

Modificat de TITLUL II, art.XI pct.8 din Legea 363/2007

„Art. 30. – In sensul prezentei ordonante, asociatiile de consumatori sunt considerate organizatii neguvernamentale, ca persoane juridice, conform legii, si care, fara a urmari realizarea de profit pentru membrii lor, au ca unic scop apararea drepturilor si intereselor legitime ale membrilor lor sau ale consumatorilor, in general.”
Modificat de TITLUL II, art.XI pct.9 din Legea 363/2007
„Art. 31. – Asociatiile de consumatori pot fi parteneri sociali cu drept de reprezentare in consiliile consultative cu rol in domeniul protectiei consumatorilor, in care organele administratiei publice sunt reprezentate, daca indeplinesc conditiile prezentei ordonante.”
Modificat de TITLUL II, art.XI pct.10 din Legea 363/2007
Asociatiile de consumatori care apara drepturile si interesele legitime ale consumatorilor, in general, sunt, de drept, parteneri sociali in consiliile consultative prevazute in prezenta ordonanta, daca:”.
Modificat de TITLUL II, art.XI pct.11 din Legea 363/2007
a) la nivel national, au cel putin 3.000 de membri si filiale in cel putin 10 judete;
b) la nivel judetean si local, daca au desfasurat o activitate in domeniul protectiei consumatorilor pe o perioada de cel putin 3 ani.
„Art. 33. – Asociatiile de consumatori care sunt constituite in scopul apararii intereselor numai ale membrilor lor pot deveni parteneri sociali cu drept de reprezentare in organismele consultative cu rol in domeniul protectiei consumatorilor si in care organele administratiei publice sunt reprezentate, numai daca au cel putin 800 de membri.”
Modificat de TITLUL II, art.XI pct.12 din Legea 363/2007

„Art. 34. – Dupa constituire, asociatiile de consumatori vor solicita luarea lor in evidenta de catre organul administratiei publice pentru protectia consumatorilor de nivel central sau local, dupa caz.”
Modificat de TITLUL II, art.XI pct.13 din Legea 363/2007
„Art. 35. – Personalul de conducere si salariatii organelor de specialitate ale administratiei publice, precum si ale serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, cu atributii pe linia protectiei consumatorilor nu au dreptul de a detine functii in organele de conducere ale asociatiilor de consumatori.”
Modificat de TITLUL II, art.XI pct.14 din Legea 363/2007
Asociatiile de consumatori sunt consultate de catre serviciile si organismele administratiei publice prevazute la art. 35, potrivit competentelor, la elaborarea dispozitiilor si procedurilor cu caracter general si a altor lucrari care au ca scop protectia consumatorilor, cu privire la:”.
Modificat de TITLUL II, art.XI pct.15 din Legea 363/2007
a) cunoasterea cerintelor consumatorilor privind sortimentele, calitatea si cantitatea produselor si serviciilor;
b) formarea unei atitudini corecte a operatorilor economici angajati in producerea si comercializarea produselor si prestarea serviciilor, fata de calitatea acestora;

„c) prevenirea practicilor comerciale incorecte si a publicitatii de natura a afecta drepturile si interesele legitime ale consumatorilor.”
Modificat de art.II pct.20 din OUG 174/2008
Asociatiile de consumatori au urmatoarele drepturi si obligatii:
Modificat de TITLUL II, art.XI pct.16 din Legea 363/2007
a) de a fi sprijinite logistic de catre organismele administratiei publice centrale si locale, in vederea atingerii obiectivelor lor;
b) de a primi sume de la bugetul de stat si de la bugetele locale;
c) de a informa autoritatile competente cu privire la prezenta pe piata a unor produse neconforme sau care pun in pericol viata, sanatatea ori securitatea consumatorilor, cu privire la clauze abuzive in contracte si practicile incorecte ale comerciantilor in relatia cu consumatorii;”.
Modificat de TITLUL II, art.XI pct.16 din Legea 363/2007
d) de a solicita operatorilor economici realizarea de produse si servicii in conditii speciale, in vederea satisfacerii nevoilor consumatorilor cu handicap sau de varsta a treia;
e) de a fi consultate cu ocazia elaborarii actelor normative, standardelor sau specificatiilor care definesc caracteristicile tehnice si calitative ale produselor si serviciilor destinate consumatorilor;

Abrogat de TITLUL II, art.XI pct.17 din Legea 363/2007
g) de a informa opinia publica, prin mass-media, asupra deficientelor de calitate ale produselor si serviciilor, precum si asupra consecintelor vatamatoare ale acestora pentru consumatori;
h) de a introduce actiuni in justitie pentru apararea drepturilor si intereselor legitime ale consumatorilor;
i) de a solicita serviciilor sau organelor administratiei publice, prevazute la art. 35, efectuarea de analize si incercari ale produselor destinate consumatorilor si de a publica rezultatele;
Abrogat de TITLUL II, art.XI pct.17 din Legea 363/2007

„Art. 38. – Centrele de consultanta si informare ale consumatorilor pot fi organizate la nivel de birouri in structura organizatorica a asociatiilor de consumatori si desfasoara activitati gratuite in folosul acestora, constand in informatii, recomandari si consultanta privind problemele legate de achizitionarea unui produs sau serviciu.”
Modificat de TITLUL II, art.XI pct.18 din Legea 363/2007
(1) Sumele primite de la bugetul de stat, prin intermediul Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor, se utilizeaza pentru infiintarea si functionarea centrelor de consultanta si informare a consumatorilor, respectiv pentru:”.
Modificat de TITLUL II, art.XI pct.19 din Legea 363/2007
a) salarizarea sau, dupa caz, remunerarea personalului utilizat in centrele de consultanta si informare a consumatorilor, care se va face in functie de timpul efectiv lucrat, pana la nivelul maxim al functiei echivalente utilizate in cadrul Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor;
b) cheltuieli materiale efectuate pentru intretinerea sediului si a dotarilor aferente;
c) cheltuieli curente si cele ocazionate de tiparirea materialelor informative.
(2) Sumele prevazute la alin. (1) se utilizeaza in conditiile Legii nr. 500/2002 privind finantele publice, cu modificarile ulterioare, iar sumele ramase neutilizate la data incheierii exercitiului financiar se restituie la bugetul de stat.
„Art. 391. – (1) Incepand cu anul 2008, Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor cofinanteaza Centrul European al Consumatorilor.
(2) Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor va prevedea anual, in bugetul sau, sume destinate cofinantarii Centrului European al Consumatorilor.
(3) Controlul asupra activitatii desfasurate de Centrul European al Consumatorilor, pentru sumele acordate de la bugetul de stat, se exercita de catre Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor.”
Completat de TITLUL II, art.XI pct.20 din Legea 363/2007
Art. 40. – (1) Sumele primite de la bugetele locale prin hotarari ale consiliilor locale sau, dupa caz, ale consiliilor judetene vor fi utilizate in conditiile stabilite prin conventiile incheiate de acestea cu asociatiile respective, conform legii.
(2) Sumele prevazute la alin. (1) se utilizeaza in conditiile Legii nr. 500/2002, cu modificarile ulterioare, iar sumele ramase neutilizate se restituie bugetelor locale respective.
„Art. 41. – Controlul asupra activitatilor desfasurate in centrele de consultanta si informare a consumatorilor din cadrul asociatiilor de consumatori, precum si a Centrului European al Consumatorilor, care au primit sume de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, se exercita de catre Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor.”
Modificat de TITLUL II, art.XI pct.21 din Legea 363/2007
„Art. 42. – Reprezentantii asociatiilor de consumatori nu au drept de control al operatorilor economici.”
Modificat de TITLUL II, art.XI pct.22 din Legea 363/2007
„Art. 43. – Centrele de consultanta si informare a consumatorilor si Centrul European al Consumatorilor pot beneficia asistenta de specialitate din partea personalului Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor, imputernicit in acest scop.”
Modificat de TITLUL II, art.XI pct.23 din Legea 363/2007

CAPITOLUL VII
Consiliul consultativ

Art. 44. – La nivel central si local – judet, oras, comuna – se constituie cate un consiliu consultativ pentru protectia consumatorilor. Acesta are caracter consultativ si asigura, la nivelurile respective, cadrul informational si organizatoric necesar:
a) stabilirii si aplicarii politicii de protectie a consumatorilor;
b) corelarii actiunilor diverselor organisme ale administratiei publice cu cele ale organizatiilor neguvernamentale care au rol in realizarea protectiei consumatorilor.
Art. 45. – Consiliul consultativ pentru protectia consumatorilor este format din:
a) reprezentanti ai tuturor serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, care au competente cu caracter general sau special in domeniul protectiei consumatorilor si au structuri organizatorice la nivelul respectiv;
b) prefect sau primar, dupa caz, sau reprezentanti ai acestora;
„c) reprezentanti ai asociatiilor de consumatori;”.
Modificat de TITLUL II, art.XI pct.24 din Legea 363/2007
d) reprezentanti ai altor organisme, dupa caz.
Art. 46. – Guvernul stabileste, in mod concret, componenta, atributiile si modul de organizare si functionare ale Consiliului consultativ pentru protectia consumatorilor, pe fiecare nivel in parte.

CAPITOLUL VIII
Raporturile juridice dintre consumatorii prejudiciati
si operatorii economici

„Art. 47. – Actiunile in justitie indreptate de catre asociatiile de consumatori, infiintate in conditiile prevazute la art. 32 si 33, impotriva operatorilor economici care au prejudiciat drepturile si interesele legitime ale consumatorilor sunt scutite de taxe de timbru.”
Modificat de TITLUL II, art.XI pct.25 din Legea 363/2007
Art. 48. – Ministerul Public poate interveni in actiunile civile introduse, in care sunt implicate interesele consumatorilor.

CAPITOLUL IX
Sanctiuni

Art. 49. – Incalcarea prevederilor prezentei ordonante atrage raspunderea materiala, civila, contraventionala sau penala, dupa caz.
Art. 50. – (1) Constituie contraventii, daca nu au fost savarsite in astfel de conditii incat, potrivit legii penale, sa fie considerate infractiuni, si se sanctioneaza dupa cum urmeaza:
„a) incalcarea dispozitiilor art. 4, art. 7 lit. a) a 2-a, a 3-a si a 5-a liniuta, lit. c) prima si a 2-a liniuta, cu amenda contraventionala de la 3.000 lei la 30.000 lei;
Modificat de art.II pct.21 din OUG 174/2008
b) incalcarea dispozitiilor art. 7 lit. a) a 4-a liniuta, lit. b) a 3-a si a 4-a liniuta, cu amenda contraventionala de la 2.500 lei la 25.000 lei;
c) incalcarea dispozitiilor art. 5, art. 7 lit. b) prima, a 2-a si a 5-a liniuta, lit. c) a 3-a si a 4-a liniuta, art. 9, art. 10 lit. a)-f), h) si i), art. 11 si art. 14, cu amenda contraventionala de la 2.000 lei la 20.000 lei;
d) incalcarea dispozitiilor art. 13 alin. (1), art. 17-25 si art. 26 alin. (1) si (2), cu amenda contraventionala de la 1.000 lei la 10.000 lei;”.
Modificat de art.II pct.21 din OUG 174/2008
„e) incalcarea dispozitiilor art. 91, art. 92 si art. 93, cu amenda contraventionala de la 5.000 lei la 50.000 lei;
f) incalcarea dispozitiilor art. 94-911, cu amenda contraventionala de la 3.000 lei la 30.000 lei.”
Completat de art.II pct.22 din OUG 174/2008
(2) Sanctiunile se pot aplica si persoanelor juridice.
„Art. 51. – (1) Impiedicarea, sub orice forma, a organelor administratiei publice insarcinate cu protectia consumatorilor de a exercita atributiile de serviciu referitoare la prevenirea si combaterea faptelor care pot afecta viata, sanatatea sau securitatea consumatorilor ori interesele economice ale acestora constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 10.000 lei la 30.000 lei.”
Modificat de art.II pct.23 din OUG 174/2008
(2) Nerespectarea dispozitiilor legale privind protectia consumatorilor care, potrivit art. 50, constituie contraventie, daca fapta a avut ca urmare vatamarea sanatatii sau a integritatii corporale a uneia sau mai multor persoane, se sanctioneaza cu amenda contraventionala de la 20.000 lei la 100.000 lei.
(3) Nerespectarea dispozitiilor legale privind protectia consumatorilor care, potrivit art. 50, constituie contraventie, daca fapta a avut ca urmare afectarea grava si in mod repetat a intereselor economice ale unuia sau mai multor consumatori, se sanctioneaza cu amenda contraventionala de la 5.000 lei la 25.000 lei.
(4) In cazul aplicarii sanctiunii amenzii pentru savarsirea faptei prevazute la alin. (2) se va dispune si inchiderea definitiva a unitatii, putand fi dispusa aceeasi masura pentru savarsirea faptei prevazute la alin. (3).
(5) Contravenientii sunt obligati sa suporte, potrivit prevederilor legale in vigoare, si cheltuielile efectuate de terti, persoane fizice sau juridice, in vederea vindecarii persoanelor vatamate in calitatea lor de consumatori.
„(6) Savarsirea repetata a uneia dintre contraventiile prevazute la art. 50 se sanctioneaza cu amenda contraventionala de la 1.000 lei la 10.000 lei.
(7) Neaducerea la indeplinire a masurilor dispuse in termenele si conditiile prevazute in procesele-verbale de constatare a contraventiei se sanctioneaza cu amenda contraventionala de la 2.000 lei la 20.000 lei.”
Completat de art.II pct.24 din OUG 174/2008
Art. 52. – Valoarea amenzilor prevazute la art. 50 si 51 se va actualiza prin hotarare a Guvernului.
„Art. 53. – Contravenientul poate achita, in termen de cel mult 48 de ore de la data incheierii procesului-verbal ori, dupa caz, de la data comunicarii acestuia, jumatate din minimul amenzii prevazute la art. 50 alin. (1) lit. a)-d), agentul constatator facand mentiune despre aceasta posibilitate in procesul-verbal.”
Modificat de art.II pct.25 din OUG 174/2008
Art. 54. – (1) Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor prevazute la art. 50 si 51 se fac de catre reprezentantii imputerniciti ai Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor.
(2) In cazul sanctiunilor cu inchisoare contraventionala, masura se aplica de instanta competenta, la sesizarea organului din care face parte agentul constatator.
(3) Organele de politie sunt obligate sa acorde, la cerere, sprijinul necesar persoanelor imputernicite prevazute la alin. (1), aflate in exercitiul functiunii, sau sa le insoteasca, dupa caz.
(4) Organele de control prevazute la alin. (1) pot preleva produse in vederea testarii acestora in laboratoare. Contravaloarea produselor prelevate si a cheltuielilor legate de testarea lor se suporta de catre organul administratiei publice, daca in urma testarii nu se constata neconformitati fata de cerintele de securitate si/sau de calitate prescrise ori declarate. In caz contrar, cheltuielile respective se suporta de catre operatorul economic.
Art. 55. – Pentru limitarea prejudicierii consumatorilor, agentul constatator poate dispune urmatoarele masuri:
1. oprirea definitiva a comercializarii si retragerea din circuitul consumului uman a produselor care:
a) sunt periculoase, falsificate sau contrafacute;
„b) au termenul de valabilitate/data de minima durabilitate expirat/expirata sau data-limita de consum/data durabilitatii minimale depasita;”.
Modificat de art.II pct.26 din OUG 174/2008
c) sunt interzise consumului uman prin reglementari legale;
„d) nu respecta conditiile de depozitare, pastrare si expunere la comercializare sau la care s-a schimbat starea termica initiala fara ca operatorul economic sa fie autorizat in acest sens;
e) prezinta semne organoleptice de alterare, modificari ale aspectului, culorii, consistentei, gustului, mirosului;
f) prezinta semne de infestare cu paraziti – oua, larve, forme adulte, vii sau moarte -, precum si resturi ori semne ale activitatii acestora, cu exceptia celor pentru care sunt prevazute limite prin acte normative;
g) prezinta urme de contact cu rozatoare;
h) prezinta miros si gust straine de natura produsului;
i) prezinta miros si gust sau pete de mucegai, cu exceptia mucegaiurilor selectionate, admise de procesul tehnologic;
j) contin corpuri straine, cu exceptia produselor pentru care sunt stabilite limite prin acte normative;
k) nu prezinta documente de provenienta, conform prevederilor legale in vigoare.”
Completat de art.II pct.27 din OUG 174/2008
2. oprirea temporara a prestarii serviciilor, importului, fabricatiei, comercializarii produselor sau a utilizarii acestora la prestarea serviciilor, pana la remedierea deficientelor, in cazul in care:
a) produsele nu sunt testate si/sau certificate conform normelor legale;
b) produsele nu indeplinesc caracteristicile prescrise sau declarate, fara ca acestea sa fie periculoase;
c) produsele nu prezinta elementele de identificare si de caracterizare, precum si documentele de insotire, conform prevederilor art. 18-22;
„d) se presteaza servicii care pot pune in pericol viata, sanatatea, securitatea sau interesele economice ale consumatorilor;”.
Modificat de TITLUL II, art.XI pct.27 din Legea 363/2007
3. distrugerea produselor periculoase oprite definitiv de la comercializare, daca aceasta constituie singurul mijloc care face sa inceteze pericolul.
Art. 56. – (1) Odata cu aplicarea sanctiunii amenzii contraventionale, agentul constatator poate propune una dintre urmatoarele sanctiuni complementare:
a) inchiderea temporara a unitatii pe o durata de cel mult 6 luni;
b) inchiderea temporara a unitatii pe o durata de la 6 luni la 12 luni;
c) inchiderea definitiva a unitatii;
d) suspendarea sau retragerea definitiva, dupa caz, a avizului, acordului sau a autorizatiei de exercitare a unei activitati.
(2) Sanctiunea complementara prevazuta la alin. (1) lit. a) poate fi aplicata in cazurile in care se constata:
a) lipsa conditiilor igienico-sanitare pentru produsele si serviciile nealimentare;
„b) folosirea unor spatii si conditii necorespunzatoare pentru productie, depozitare, comercializare sau prestare de servicii;”.
Modificat de art.II pct.28 din OUG 174/2008
c) nerespectarea conditiilor impuse de producatori privind manipularea, transportul, depozitarea si comercializarea, daca acestea sunt de natura sa modifice, in mod periculos, caracteristicile initiale ale produsului respectiv;
d) lipsa specificatiilor tehnice, a instructiunilor si a procedurilor de lucru la producatorii si prestatorii de servicii;
e) lipsa certificatelor sau a avizelor necesare eliberate de laboratoarele de incercari sau de omologari specifice;
f) lipsa certificatelor de conformitate.
„g) comercializarea alimentelor care nu respecta conditiile prescrise sau declarate, produse nepericuloase, dar care afecteaza interesele economice ale consumatorilor;
h) comercializarea alimentelor la care s-a modificat data-limita de consum/termenul de valabilitate/data durabilitatii minimale.”
Completat de art.II pct.29 din OUG 174/2008
(3) Sanctiunea complementara prevazuta la alin. (1) lit. b) poate fi aplicata in cazurile in care se constata:
a) folosirea practicilor de comercializare abuzive sau savarsirea repetata a unor abateri sanctionate de organele de control in decurs de 6 luni de la prima constatare;
b) refuzul operatorului economic de a permite, in prima faza, controlul organelor de specialitate si la care, in urma unui control ulterior, se constata deficiente grave;

Abrogat de art.II pct.30 din OUG 174/2008
d) nerespectarea sau neacordarea certificatelor de garantie pentru lucrarile de prestari de servicii;
e) utilizarea in activitatea de service a unor piese sau componente neomologate.
(4) Sanctiunea complementara prevazuta la alin. (1) lit. c) poate fi aplicata in cazurile in care se constata:
a) importul cu buna stiinta al produselor care nu respecta conditiile calitative prescrise sau declarate ori care sunt periculoase;
b) prestarea de servicii care pun in pericol viata, sanatatea sau siguranta consumatorilor;
c) punerea in vanzare a produselor despre care operatorii economici controlati au cunostinta ca sunt falsificate sau contrafacute ori care au parametrii de securitate neconformi;
„d) reconditionarea si/sau comercializarea de alimente pentru care agentii constatatori au dispus oprirea definitiva de la comercializare si retragerea din consumul uman;”.
Modificat de art.II pct.31 din OUG 174/2008
e) in cazul in care operatorul economic nu a sistat livrarile sau nu a retras de la comercializare ori de la beneficiar produsele pentru care organele abilitate prin lege au constatat ca sunt periculoase sau ca nu indeplinesc caracteristicile calitative prescrise ori declarate;
f) impiedicarea sub orice forma de catre operatorul economic sau de catre angajatii acestuia a organelor administratiei publice insarcinate cu protectia consumatorilor si supravegherea calitatii produselor si serviciilor sa isi exercite atributiile de serviciu referitoare la prevenirea si combaterea faptelor ce pot afecta viata, sanatatea ori securitatea consumatorilor sau instigarea oricarei alte persoane impotriva acestor organe;
g) comercializarea de produse interzise prin reglementarile legale in vigoare;
h) continuarea desfasurarii activitatii dupa dispunerea masurii de inchidere temporara, fara obtinerea acordului prevazut la alin. (7);
i) nerespectarea masurilor dispuse in temeiul art. 55.
(5) In consecinta, sanctiunea complementara prevazuta la alin. (1) lit. d) va avea acelasi regim, odata cu sanctiunea aplicata mentionata la alin. (1) lit. a), b) sau c), dupa caz.
(6) Sanctiunea prevazuta la alin. (1) lit. d) se aplica de catre autoritatile publice competente care vor fi instiintate in acest sens.
(7) Aplicarea sanctiunilor prevazute la alin. (1) lit. a), b) si d) se suspenda numai cu acordul scris al Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor sau al oficiilor judetene pentru protectia consumatorilor, dupa remedierea deficientelor care au condus la aplicarea sanctiunii complementare.
Art. 57. – Sanctiunile propuse pentru a fi aplicate potrivit art. 55 si art. 56 alin. (1) lit. a)-c) se dispun, direct sau prin delegare, de catre conducatorii autoritatilor publice prevazute la art. 54, prin ordin sau decizie.
Art. 58. – Sanctiunile contraventionale complementare dispuse in conditiile art. 55 si 56 se vor materializa prin aplicarea de sigilii sau alte semne distinctive cu valoare de sigiliu.
Art. 59. – Prevederilor art. 51, 55 si 56 nu le sunt aplicabile dispozitiile art. 32 alin. (3) teza intai din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare.
(1) In cazul in care contravenientul nu a achitat amenda in termen de 30 de zile de la ramanerea definitiva a sanctiunii si nu exista posibilitatea executarii silite, institutia din care face parte agentul constatator va sesiza instanta de judecata pe a carei raza teritoriala s-a savarsit contraventia, in vederea inlocuirii amenzii cu sanctiunea obligarii contravenientului la prestarea unei activitati in folosul comunitatii, tinandu-se seama de partea din amenda care a fost achitata.”
Modificat de TITLUL II, art.XI pct.28 din Legea 363/2007
(2) La primul termen de judecata, instanta poate acorda contravenientului, la cererea acestuia, un termen de 30 de zile, in vederea achitarii integrale a amenzii.
(3) In cazul in care contravenientul nu a achitat amenda in termenul prevazut la alin. (2), instanta procedeaza la transformarea amenzii in inchisoare contraventionala.
(4) Executarea sanctiunii inchisorii contraventionale se prescrie in termen de un an de la data ramanerii definitive a hotararii.
Art. 61. – (1) Produsele periculoase, falsificate sau contrafacute se confisca de organele abilitate de lege, la sesizarea agentului constatator, si se distrug sau se valorifica, dupa caz, conform prevederilor legale.
(2) Veniturile incasate ilicit de catre operatorii economici, ca urmare a incalcarii prevederilor art. 4, art. 7 lit. a) a 2-a, a 3-a si a 4-a liniuta, art. 7 lit. b) prima si a 2-a liniuta si ale art. 7 lit. c) prima si a 2-a liniuta, se preiau la bugetul de stat de organele abilitate ale Ministerului Finantelor Publice.
Art. 62. – Prevederile prezentei ordonante se completeaza cu dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, ale Codului penal si ale Codului de procedura penala.
Art. 63. – Aplicarea sanctiunilor prevazute in prezenta ordonanta nu inlatura raspunderea disciplinara a faptuitorilor.
Art. 64. – Dispozitiile prezentei ordonante se completeaza cu prevederile Codului civil.
Art. 65. – Prevederile prezentei ordonante nu se aplica:
a) pagubelor generate de produsele puse in circulatie anterior datei intrarii in vigoare a acesteia;
b) pagubelor rezultate din accidentele nucleare.

CAPITOLUL X
Dispozitii finale si tranzitorii

Art. 66. – Guvernul va lua masurile necesare pentru organizarea executarii prevederilor prezentei ordonante, precum si pentru elaborarea de norme metodologice privind:
a) conditiile de realizare a expertizelor tehnice, in cazul unor vicii ascunse, pe categorii de produse si servicii;
b) modul de inlocuire, remediere sau restituire a contravalorii, pentru produsele sau serviciile care prezinta deficiente;
c) masuri de prevenire si limitare a prejudicierii consumatorilor, precum si conditiile in care acestea pot fi luate de catre organele administratiei publice prevazute la art. 54;
d) continutul si competenta de aprobare a documentelor care atesta nivelul calitativ al produselor si serviciilor;
e) informarea si educarea in domeniul protectiei consumatorilor;
„f) conditiile in care asociatiile de consumatori, constituite potrivit art. 33, pot deveni parteneri sociali cu drept de reprezentare;”.
Modificat de TITLUL II, art.XI pct.29 din Legea 363/2007
g) desfasurarea activitatii consiliilor consultative pentru protectia consumatorilor;
Abrogat de TITLUL II, art.XI pct.30 din Legea 363/2007
Art. 67. – Incepand cu anul 2001, numarul centrelor de consultanta si informare a consumatorilor pentru care se acorda sume de la bugetul de stat va fi stabilit prin hotarare a Guvernului, dupa aprobarea legii bugetului de stat pe anul respectiv, cu incadrarea in sumele aprobate cu aceasta destinatie.
„Art. 68. – Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor aproba sau modifica criteriile de evaluare si selectare a asociatiilor de consumatori care infiinteaza sau in cadrul carora functioneaza centre de consultanta si informare a consumatorilor, precum si modelul de conventie prevazut la art. 40 alin. (1).”
Modificat de TITLUL II, art.XI pct.31 din Legea 363/2007
Art. 69. – La data intrarii in vigoare a prezentei ordonante, Legea nr. 4/1989 privind asigurarea si controlul calitatii produselor si serviciilor, Hotararea Guvernului nr. 335/1990 privind unele masuri din domeniul asigurarii si controlului calitatii produselor, lucrarilor de constructii si serviciilor, precum si din cel al metrologiei, Hotararea Guvernului nr. 545/1991 privind supravegherea calitatii produselor si serviciilor in scopul prevenirii si combaterii faptelor care pot afecta viata si sanatatea oamenilor, animalelor ori calitatea mediului inconjurator, precum si orice alte dispozitii contrare se abroga.

NOTA:
Reproducem mai jos prevederile art. II alin. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 58/2000 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor si prevederile art. II din Legea nr. 37/2002 privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 58/2000 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor, care nu sunt incorporate in prezenta forma republicata:
– Art. II alin. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 58/2000:
„Dispozitiile actelor normative emise in aplicarea Ordonantei Guvernului nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor se modifica si se aplica in mod corespunzator.”
– Art. II din Legea nr. 37/2002:
„La data intrarii in vigoare a prezentei legi, Ordonanta Guvernului nr. 87/2000 privind raspunderea producatorilor pentru pagubele generate de produsele defectuoase si Ordonanta Guvernului nr. 88/2000 privind finantarea centrelor de consultanta si informare a consumatorilor se abroga.”