Servicii

Avocati in Timisoara - Consultanta fiscala in aplicarea Convetia de evitare a dublei Impuneri Romania Italia

DECRET   Nr. 82 din 15 aprilie 1977

pentru ratificarea unor tratate internaţionale

EMITENT:      CONSILIUL DE STAT

PUBLICAT  ÎN: BULETINUL OFICIAL  NR. 34-35 din 23 aprilie 1977

 

Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România decretează:

 

(…)

 

ART. 15

Se ratifică Convenţia dintre guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Italiene pentru evitarea dublei impuneri în materie de impozite pe venit şi pe avere şi pentru prevenirea evaziunii fiscale şi Protocolul adiţional la aceasta convenţie, semnate la Bucureşti la 14 ianuarie 1977.

NICOLAE CEAUŞESCU

Preşedintele

Republicii Socialiste România

(…)

 

 

CONVENŢIE

între guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Italiene pentru evitarea dublei impuneri în materie de impozite pe venit şi pe avere şi pentru prevenirea evaziunii fiscale

 

Guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Italiene,

în dorinţa de a promova şi întări relaţiile economice între cele două tari pe baza respectării suveranităţii şi independenţei naţionale, egalităţii în drepturi, avantajului reciproc şi a neamestecului în treburile interne,

au convenit sa încheie o Convenţie pentru evitarea dublei impuneri în materie de impozite pe venit şi pe avere şi pentru prevenirea evaziunii fiscale, ale carei dispoziţii sunt următoarele:

ART. 1

Persoane vizate

Prezenta convenţie se aplică persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

ART. 2

Impozite vizate

  1. Prezenta convenţie se aplică impozitelor pe venit şi pe avere percepute în contul fiecăruia dintre statele contractante, al subdiviziunilor lor politice sau administrative şi al organizaţiilor lor locale, indiferent de sistemul de percepere.
  2. Sunt considerate impozite pe venit şi pe avere impozitele percepute pe venitul total, pe averea totală sau pe elemente de venit ori de avere, inclusiv impozitele pe câştigurile provenind din înstrăinarea bunurilor mobile sau imobile, impozitele pe cuantumul total al retribuţiilor plătite de întreprinderi, precum şi impozitele asupra creşterii valorii.
  3. Impozitele actuale care cad sub incidenţa prezentei convenţii sunt următoarele:
  4. a) În ce priveşte România:

————————–

(1) impozitul pe veniturile din retribuţii, din lucrări de litere, arta şi ştiinţa, din colaborări la publicaţii sau la spectacole, din expertize şi din alte surse asemănătoare;

(2) impozitul pe veniturile realizate din România de persoanele fizice şi juridice nerezidente;

(3) impozitul pe beneficiile societăţilor mixte constituite cu participarea organizaţiilor economice române şi a partenerilor străini şi impozitul asupra reprezentanţelor firmelor comerciale şi organizaţiilor economice străine;

(4) impozitul pe veniturile din activităţi productive (meserii, profesii libere), precum şi din întreprinderi altele decât cele de stat;

(5) impozitul pe veniturile din închirieri de clădiri şi terenuri;

(6) impozitul pe veniturile realizate din activităţi agricole;

(denumite în continuare impozit român).

  1. b) În ce priveşte Italia:

————————-

(1) impozitul pe veniturile persoanelor fizice;

(2) impozitul pe veniturile persoanelor juridice; şi

(3) impozitul local pe venituri;

chiar dacă se percep prin reţinere la sursa

(denumite în continuare impozit italian).

  1. Convenţia se va aplica, de asemenea, impozitelor viitoare, de natura identică sau analoagă, care vor fi instituite după semnarea convenţiei, completind sau înlocuind impozitele menţionate la paragraful 3. Autorităţile competente ale statelor contractante îşi vor comunica modificările importante aduse legislaţiilor fiscale respective.

ART. 3

Definiţii generale

  1. În sensul prezentei convenţii, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferită:
  2. a) expresiile un stat contractant şi celălalt stat contractant indică, după context, România sau Italia;
  3. b) termenul persoana cuprinde persoanele fizice, societăţile şi orice alta asociere de persoane;
  4. c) termenul societate indică orice persoana juridică, inclusiv societăţile mixte prevăzute de legislaţia româna sau orice alta entitate considerată persoana juridică, în scopul aplicării impozitelor;
  5. d) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant indică, un mod corespunzător, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;
  6. e) prin trafic internaţional se înţelege orice activitate de transport efectuată, prin intermediul unei nave sau aeronave sau al unui vehicul feroviar sau rutier, de către o întreprindere al carei sediu de conducere efectivă este situat într-un stat contractant, cu excepţia cazului în care nava, aeronava sau vehiculul feroviar sau rutier este folosit exclusiv între localităţi situate în în celălalt stat contractant;
  7. f) termenul naţionali indică:

(1) persoanele fizice care au cetăţenia (nazionalita) unui stat contractant;

(2) persoanele juridice, societăţile de persoane şi asociaţiile constituite în conformitate cu legislaţia în vigoare într-un stat contractant;

  1. g) expresia autoritate competenta indică:

(1) în România: ministrul finanţelor sau reprezentantul sau autorizat;

(2) în Italia: Ministerul Finanţelor.

  1. Pentru aplicarea convenţiei de către un stat contractant, expresiile care nu sunt altfel definite au sensul care li se atribuie de către legislaţia menţionatului stat care reglementează impozitele făcând obiectul convenţiei, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferită.

ART. 4

Domiciliul fiscal

  1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant indică orice persoana care, în virtutea legislaţiei statului menţionat, este subiect de impunere în acest stat datorită domiciliului sau, reşedinţei sale, sediului conducerii sau oricărui alt criteriu de natura analoagă. Totuşi, aceasta expresie nu cuprinde persoanele care sunt impozabile în acest stat numai pentru venitul pe care îl obţin din surse situate în statul menţionat sau pentru averea pe care o posedă în acest stat.
  2. Când, conform dispoziţiilor paragrafului 1, o persoană fizică este considerată rezidenta a ambelor sate contractante, situaţia sa este rezolvată în felul următor:
  3. a) aceasta persoana este considerată rezidenta a statului contractant în care dispune de o locuinţă permanenta. Dacă dispune de o locuinţă permanenta în fiecare dintre statele contractante, este considerată rezidenta a statului contractant cu care legăturile sale personale şi economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);
  4. b) dacă statul contractant în care aceasta persoana are legăturile sale economice cele mai strânse nu poate fi determinat sau persoana respectiva nu dispune de o locuinţă permanenta în nici unul dintre statele contractante, atunci este considerată rezidenta a statului contractant în care locuieşte în mod obişnuit;
  5. c) dacă aceasta persoana locuieşte în mod obişnuit în fiecare dintre statele contractante sau dacă nu locuieşte în mod obişnuit în nici unul dintre ele, este considerată rezidenta a statului contractant a cărui cetăţenie o are;
  6. d) dacă aceasta persoana are cetăţenia fiecărui stat contractant sau dacă nu are cetăţenia nici unuia dintre statele contractante, autorităţile competente ale statelor contractante rezolvă problema de comun acord.
  7. Când, fata de dispoziţiile paragrafului 1, o persoană, alta decât o persoană fizică, este considerată rezidenta a ambelor state contractante, ea este considerată rezidenta a statului contractant unde se află sediul conducerii sale efective. Aceeaşi dispoziţie se aplică societăţilor de persoane sau celor asimilate lor, constituite şi organizate în conformitate cu legislaţia unui stat contractant.

ART. 5

Sediu stabil

  1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu stabil indică un sediu fix de afaceri în care întreprinderea exercită în total sau în parte activitatea sa.
  2. Expresia sediu stabil cuprinde îndeosebi:
  3. a) un sediu al conducerii;
  4. b) o sucursală;
  5. c) un birou;
  6. d) o uzină;
  7. e) un atelier;
  8. f) o mină, o carieră sau orice alt loc de extracţie a bogăţiilor naturale;
  9. g) un şantier de montaj sau de construcţii a cărui durata depăşeşte 12 luni.
  10. Nu se consideră un sediu stabil dacă:
  11. a) se folosesc instalaţii numai în scopul depozitarii, expunerii sau livrării, în urma unui contract de vânzare,  a mărfurilor aparţinând întreprinderii;
  12. b) mărfurile aparţinând întreprinderii sunt înmagazinate numai în scopul depozitarii, expunerii sau livrării;
  13. c) mărfurile aparţinând întreprinderii sunt înmagazinate numai în scopul prelucrării de către o altă întreprindere;
  14. d) mărfurile aparţinând întreprinderii, expuse la un târg comercial sau la o expoziţie, sunt vândute de întreprindere la închiderea acestui târg sau expoziţie;
  15. e) un sediu fix de afaceri este folosit numai pentru cumpărarea de mărfuri sau stringerea de informaţii pentru întreprindere;
  16. f) un sediu fix de afaceri este folosit de întreprindere numai în scopuri de publicitate, de a furniza informaţii, de cercetări ştiinţifice sau activităţi analoage care au un caracter preparator sau auxiliar.
  17. O persoană care activează într-un stat contractant în contul unei întreprinderi din celălalt stat contractant – cu excepţia unui agent cu statut independent, în sensul paragrafului 5 – se consideră sediu stabil în primul stat dacă dispune în acest stat de puteri pe care le exercită în mod obişnuit şi care ii permit sa încheie contracte în numele întreprinderii, cu excepţia cazului în care activitatea sa se limitează la cumpărarea de mărfuri pentru întreprindere.
  18. Nu se consideră ca o întreprindere a unui stat contractant are un sediu stabil în celălalt stat contractant numai prin simplul fapt ca îşi exercită activitatea aici, prin intermediul unui mijlocitor, al unui comisionar general sau al oricărui intermediar care se bucură de statut independent, cu condiţia ca respectivele persoane sa acţioneze în cadrul activităţii lor obişnuite.
  19. Faptul ca o societate rezidenta a unui stat contractant controlează sau este controlată de o societate rezidenta a celuilalt stat contractant sau desfăşoară activitatea în acest celălalt stat (printr-un sediu stabil sau în alt mod) nu constituie prin el însuşi un motiv suficient pentru a considera vreuna dintre aceste societăţi ca sediu stabil al celeilalte.

ART. 6

Venituri imobiliare

  1. Veniturile provenind din bunuri imobile, inclusiv veniturile din activităţile agricole sau forestiere, sunt impozabile în statul contractant în care aceste bunuri sunt situate.
  2. Expresia bunuri imobile este definită în conformitate cu legile statului contractant în care bunurile în discuţie sunt situate. Expresia cuprinde, în orice caz, accesoriile, inventarul mort sau viu al întreprinderilor agricole şi forestiere, precum şi drepturile asupra cărora se aplică dispoziţiile dreptului privat cu privire la proprietatea funciară. Se consideră de asemenea bunuri imobile uzufructul bunurilor imobile şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoarelor şi altor bogăţii ale solului; navele maritime, navele fluviale şi aeronavele nu sunt considerate bunuri imobile.
  3. Dispoziţiile paragrafului 1 se aplică veniturilor obţinute din exploatare directa, din arendare sau închiriere, precum şi din orice alta forma de folosire a bunurilor imobile.
  4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplică şi veniturilor provenind din bunuri imobile ale unei întreprinderi, precum şi veniturilor din bunuri imobile folosite la exercitarea unei profesii libere.

ART. 7

Beneficiile întreprinderilor

  1. Beneficiile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acest stat, în afara de cazul în care întreprinderea îşi exercită activitatea în celălalt stat contractant printr-un sediu stabil situat aici. Dacă întreprinderea îşi desfăşoară astfel activitatea, beneficiile întreprinderii sunt impozabile în celălalt stat, dar numai în măsura în care aceste beneficii sunt atribuibile sediului stabil.
  2. Sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui stat contractant desfăşoară activitatea sa în celălalt stat contractant printr-un sediu stabil situat aici, în fiecare stat contractant sunt atribuite acestui sediu stabil beneficiile care se consideră ca le-ar fi obţinut dacă ar fi fost o întreprindere distinctă şi separată desfăşurând activităţi identice sau analoage în condiţii identice sau analoage şi în deplina independenta fata de întreprinderea al carei sediu stabil este.
  3. La determinarea beneficiilor unui sediu stabil, cheltuielile efectuate pentru acest sediu stabil, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administraţie, sunt admise la scădere, indiferent de faptul ca s-au produs în statul în care se află sediul stabil sau în alta parte.
  4. Când un stat contractant foloseşte practica de determinare a beneficiilor de atribuit unui sediu stabil prin repartizarea beneficiilor totale ale întreprinderii între diversele ei părţi, dispoziţiile paragrafului 2 al acestui articol nu împiedică acest stat contractant sa determine beneficiile impozabile în conformitate cu repartiţia uzuală; totuşi, metoda de repartiţie adoptată trebuie sa fie astfel încât rezultatul sa corespundă cu principiile cuprinse în prezentul articol.
  5. Nici un beneficiu nu poate fi atribuit unui sediu stabil numai pentru faptul ca acesta a cumpărat mărfuri pentru întreprindere.
  6. În sensul paragrafelor precedente, beneficiile atribuibile unui sediu stabil trebuie determinate în fiecare an prin aceeaşi metodă, afara de cazul când există motive suficiente şi valabile de a proceda altfel.
  7. Când beneficiile cuprind elemente de venit, tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, dispoziţiile acelor articole nu sunt afectate de prevederile prezentului articol.

ART. 8

Transport internaţional

  1. Beneficiile obţinute din exploatarea în trafic internaţional a navelor şi aeronavelor sunt impozabile numai în statul contractant în care este situat sediul conducerii efective a întreprinderii.
  2. Dacă sediul conducerii efective a întreprinderii de navigaţie maritima este situat la bordul unei nave, acest sediu este considerat situat în statul contractant în care se găseşte portul de înregistrare a navei sau, în lipsa unui port de înregistrare, în statul contractant în care cel care exploatează nava este rezident.
  3. Beneficiile obţinute din exploatarea în trafic internaţional a vehiculelor feroviare sau rutiere sunt impozabile numai în statul contractant în care este situat sediul conducerii efective a întreprinderii.
  4. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 3 se aplică, de asemenea, beneficiilor unei întreprinderi a unui stat contractant care participă la un fond comun (pool), la o exploatare comuna sau la un organism internaţional de exploatare.

ART. 9

Întreprinderi asociate

Atunci când:

  1. a) o întreprindere a unui stat contractant participă, direct sau indirect, la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau
  2. b) aceleaşi persoane participă, direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant,

şi în unul şi în celălalt caz, cele două întreprinderi, în relaţiile lor comerciale sau financiare, sunt legate de condiţii acceptate sau impuse, altele decât cele ce ar fi fost convenite între întreprinderi independente, beneficiile care în lipsa unor astfel de condiţii ar fi fost realizate de una dintre aceste întreprinderi, dar care din cauza acestor condiţii nu au fost realizate, pot fi incluse în beneficiile acestei întreprinderi şi impuse în consecinţa.

ART. 10

Dividende

  1. Dividendele plătite de către o societate rezidenta a unui stat contractant către o persoană rezidenta a celuilalt stat contractant se impun în acest celălalt stat.
  2. Totuşi, aceste dividende pot fi impuse în statul contractant în care este situată societatea plătitoare de dividende, potrivit legislaţiei acestui stat, dar, dacă persoana care încasează dividendele este beneficiarul lor efectiv, impozitul astfel stabilit nu poate depăşi 10 la suta din suma brută a dividendelor.

Autorităţile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord modalităţile de aplicare a acestei limitări.

Acest paragraf nu priveşte impozitarea societăţii pentru beneficiile din care au fost plătite dividendele.

  1. În sensul acestui articol, termenul dividende indică veniturile provenind din acţiuni, din acţiuni sau drepturi de folosinţa, din părţi miniere, din părţi de fondator sau din alte părţi de participare la beneficii, cu excepţia creditelor şi a veniturilor din alte părţi sociale, inclusiv beneficiile distribuite de societăţile mixte, supuse aceluiaşi regim fiscal al veniturilor din acţiuni potrivit legislaţiei fiscale a statului a carei rezidenta este societatea distribuitoare.
  2. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică în cazul în care beneficiarul dividendelor, rezident al unui stat contractant, exercită, în celălalt stat contractant a cărui rezidenta este societatea plătitoare a dividendelor, fie o activitate comercială sau industrială printr-un sediu stabil situat acolo, fie o profesie libera printr-o baza fixa situată acolo, şi participarea generatoare de dividende se leagă efectiv de ele. În acest caz, dividendele sunt impozabile în celălalt stat contractant în conformitate cu propria sa legislaţie.
  3. Dacă o societate rezidenta a unui stat contractant realizează beneficii sau venituri din celălalt stat contractant, acest celălalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de societate, afara de cazul în care aceste dividende sunt plătite unui rezident al acestui celălalt stat sau dacă participarea generatoare de dividende se leagă efectiv de un sediu stabil sau de o bază fixa situată în acest celălalt stat, şi nici nu poate preleva impozite, cu titlu de impunere asupra beneficiilor nedistribuite ale societăţii, chiar dacă dividendele plătite sau beneficiile nedistribuite constituie, în total sau în parte, beneficii sau venituri realizate în acest celălalt stat.

ART. 11

Dobânzi

  1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în acest celălalt stat.
  2. Totuşi, aceste dobânzi pot fi impuse în statul contractant din care provin şi în conformitate cu legislaţia acestui stat, însă, dacă persoana care încasează dobânzile este beneficiarul lor efectiv, impozitul astfel stabilit nu poate depăşi 10 la suta din suma dobânzilor.

Autorităţile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord modalităţile de aplicare a acestei limitări.

  1. Prin derogare de la dispoziţiile paragrafului 2, dobânzile provenind din unul dintre statele contractante sunt scutite de impozit în acest stat, dacă:
  2. a) plătitorul dobânzilor este guvernul acestui stat sau o organizaţie locală a sa; sau
  3. b) dobânzile sunt plătite guvernului celuilalt stat contractant sau unei organizaţii locale a sa ori unei organizaţii sau organism (inclusiv instituţiile financiare) care sunt în întregime în proprietatea acestui stat contractant sau a unei organizaţii locale a sa; sau
  4. c) dobânzile sunt plătite altor organizaţii sau organisme (inclusiv instituţiile financiare) ce depind de finanţările făcute de acestea în aplicarea acordurilor încheiate între guvernele statelor contractante.
  5. În sensul acestui articol, termenul dobânzi indică veniturile din efecte publice, din obligaţiuni la împrumuturi garantate sau nu de ipoteca şi purtătoare sau nu a clauzei participării la beneficii şi din creanţe de orice fel, precum şi orice alte venituri asimilabile, potrivit legislaţiei fiscale a statului din care provin veniturile, veniturilor din sume împrumutate.
  6. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică în cazul în care beneficiarul dobânzilor, rezident al unui stat contractant, exercită în celălalt stat contractant din care provin dobânzile fie o activitate comercială sau industrială printr-un sediu stabil situat acolo, fie o profesie libera printr-o baza fixa situată acolo şi creditul generator de dobânzi se leagă efectiv de ele. În acest caz dobânzile sunt impozabile în acest celălalt stat contractant potrivit propriei legislaţii.
  7. Dobânzile sunt considerate ca provenind dintr-un stat contractant când plătitorul este statul însuşi, o subdiviziune politica sau administrativă a sa, o organizaţie locală a sa sau un rezident al acestui stat. Cu toate acestea, când plătitorul dobânzilor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu stabil pentru ale cărui necesităţi a contractat împrumutul generator de dobânzi şi aceste dobânzi sunt în sarcina sediului stabil, dobânzile menţionate sunt considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul stabil.
  8. Dacă, urmare a relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau între fiecare dintre aceştia şi terţe persoane, suma dobânzilor plătite, ţinând seama de creanţa pentru care sunt plătite, depăşeşte pe cea care ar fi fost convenită între debitor şi creditor în lipsa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplică numai la aceasta ultima suma. În acest caz, partea excedentară a plăţilor se impune în conformitate cu legislaţia fiecărui stat contractant şi ţinând seama de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.

ART. 12

Redevenţe

  1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în acest celălalt stat.
  2. Totuşi, aceste redevenţe pot fi impuse în statul contractant din care provin şi în conformitate cu legislaţia acestui stat, însă, dacă persoana care încasează redevenţele este beneficiarul lor efectiv, impozitul astfel stabilit nu poate depăşi 10 la suta din suma redevenţelor.

Autorităţile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord modalităţile de aplicare a acestei limitări.

  1. În sensul acestui articol termenul redevenţe indică remuneraţiile de orice fel plătite pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui drept de autor asupra operelor literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv filmele cinematografice şi înregistrările pentru transmisii radiofonice şi de televiziune, a brevetelor, a mărcilor de fabrica sau de comerţ, a desenelor sau modelelor, a planurilor, a formulelor sau procedeelor secrete, ca şi pentru folosirea sau concesionarea folosirii echipamentelor industriale, comerciale sau ştiinţifice şi pentru informaţii relative la experienţe cu caracter industrial, comercial sau ştiinţific.
  2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu se aplică în cazul în care beneficiarul redevenţelor, rezident al unui stat contractant, desfăşoară, în celălalt stat contractant din care provin redevenţele, fie o activitate comercială sau industrială prin intermediul unui sediu stabil situat acolo, fie o profesie libera printr-o baza fixa situată acolo şi drepturile şi bunurile generatoare de redevenţe sunt legate efectiv de ele. În acest caz, redevenţele sunt impozabile în acest celălalt stat contractant după legislaţia proprie.
  3. Redevenţele sunt considerate ca provenind dintr-un stat contractant când debitorul este statul însuşi, o subdiviziune politica sau administrativă a sa, o organizaţie locală a sa sau un rezident al acestui stat. Cu toate acestea, când plătitorul redevenţelor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu stabil pentru ale cărui necesităţi a fost încheiat contractul care a dat loc la plata redevenţelor şi care suportă sarcina acestora, acele redevenţe se consideră ca provin din statul contractant în care este situat sediul stabil.
  4. Dacă, urmare a relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau între fiecare dintre ei şi terţe persoane, suma redevenţelor plătite, ţinând seama de prestaţia pentru care sunt plătite, depăşeşte pe cea care ar fi fost convenită între debitor şi creditor în lipsa acestor relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplică numai la aceasta ultima suma. În acest caz, partea excedentară a plăţilor este impozabilă conform legislaţiei fiecărui stat contractant şi ţinând seama de celeilalte dispoziţii ale prezentei convenţii.

ART. 13

Comisioane

  1. Comisioanele provenite dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în acest celălalt stat.
  2. Totuşi, aceste comisioane pot fi impuse în statul contractant din care provin şi în conformitate cu legislaţia acestui stat, însă, dacă persoana care încasează comisioanele este beneficiarul lor efectiv, impozitul astfel stabilit nu poate depăşi 5 la suta din suma comisioanelor.

Autorităţile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord modalităţile de aplicare a acestei limitări.

  1. În sensul acestui articol, termenul comisioane indică plăţile făcute unei persoane pentru servicii prestate de aceasta în calitate de agent, dar nu cuprinde plăţile făcute în legătura cu activităţile independente prevăzute la art. 15 sau cu activităţile dependente prevăzute la art. 16.
  2. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică în cazul în care beneficiarul comisioanelor, rezident al unui stat contractant, exercită, în celălalt stat contractant din care provin comisioanele, fie o activitate comercială sau industrială prin intermediul unui sediu stabil situat acolo, fie o profesie libera prin intermediul unei baze fixe situate acolo şi comisioanele sunt legate efectiv de ele. În acest caz, comisioanele sunt impozabile în acest celălalt stat contractant după legislaţia proprie.
  3. Comisioanele se consideră ca provin dintr-un stat contractant când debitorul este statul însuşi, o subdiviziune politica sau administrativă a sa, organizaţie locală a sa sau un rezident al acestui stat. Totuşi, când debitorul comisioanelor, fie ca este rezident sau nu al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu stabil pentru ale cărui necesităţi a fost contractată obligaţia de a plati comisioanele şi acestea sunt în sarcina sediului stabil, comisioanele se consideră ca provin din statul contractant în care este situat sediul stabil.
  4. Dacă, urmare a relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau între fiecare dintre ei şi terţe persoane, suma comisioanelor plătite, ţinând seama de serviciile pentru care sunt plătite, depăşeşte pe cea care ar fi fost convenită între debitor şi creditor în lipsa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplică numai acestei ultime sume. În acest caz, partea excedentară a plăţilor este impozabilă în conformitate cu legislaţia fiecărui stat contractant şi ţinând seama de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.

ART. 14

Câştiguri din capital

  1. Câştigurile provenind din înstrăinarea bunurilor imobile, astfel cum sunt definite la paragraful 2 al art. 6, sunt impozabile în statul contractant în care sunt situate aceste bunuri.
  2. Câştigurile provenind din înstrăinarea bunurilor mobile făcând parte dintr-un sediu stabil pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a bunurilor mobile aparţinând unei baze fixe de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii libere, inclusiv câştigurile provenind din înstrăinarea totală a acestui sediu stabil (singur sau cu întreaga întreprindere) sau a acestei baze fixe, sunt impozabile în acest celălalt stat. Cu toate acestea, câştigurile provenind din înstrăinarea bunurilor mobile prevăzute la paragraful 3 al art. 24 sunt impozabile numai în statul contractant în care bunurile menţionate sunt impozabile conform dispoziţiilor menţionatului articol.
  3. Câştigurile provenind din înstrăinarea oricăror bunuri, altele decât cele menţionate la paragrafele 1 şi 2, sunt impozabile numai în statul contractant al cărui rezident este cedentul.

ART. 15

Profesii libere

  1. Veniturile realizate de către un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii libere sau a altei activităţi independente cu caracter analog sunt impozabile numai în acest stat, dacă acest rezident nu dispune în mod obişnuit în celălalt stat contractant de o bază fixa pentru exercitatea activităţii sale. Dacă dispune de o astfel de baza fixa, veniturile sunt impozabile în celălalt stat însă limitat la partea atribuibilă acelei baze fixe.
  2. Expresia profesie libera cuprinde, în special, activităţile independente cu caracter ştiinţific, literar, ştiinţific, educativ şi pedagogic, precum şi activităţile independente ale medicilor, avocaţilor, inginerilor, arhitecţilor, dentiştilor şi contabililor.

ART. 16

Activităţi dependente

  1. Sub rezerva dispoziţiilor art. 17, 19 şi 20, salariile, retribuţiile şi alte remuneraţii similare pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate dependenta sunt impozabile numai în acest stat, dacă aceasta activitate nu este exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea este exercitată acolo, remuneraţiile încasate cu acest titlu sunt impozabile în acest celălalt stat.
  2. Prin derogare de la dispoziţiile paragrafului 1, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate dependenta exercitată în celălalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat, dacă:
  3. a) beneficiarul sta în celălalt stat o perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 183 de zile în cursul anului fiscal vizat;
  4. b) remuneraţiile sunt plătite de către sau în numele celui care angajează, care nu este rezident al celuilalt stat; şi
  5. c) remuneraţiile nu sunt suportate de un sediu stabil sau o bază fixa pe care cel care angajează le are celălalt stat.
  6. Prin derogare de la dispoziţiile precedente ale prezentului articol, remuneraţiile ce privesc munca dependenta desfăşurată la bordul navelor sau aeronavelor ori al vehiculelor feroviare sau rutiere în trafic internaţional sunt impozabile în statul contractant în care este situat sediul conducerii efective a întreprinderii.

ART. 17

Tantieme şi jetoane de prezenta

Participarea la beneficii, jetoanele de prezenta şi alte retribuţii asemănătoare pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte în calitate de membru al consiliului de administraţie sau al comitetului de cenzori al unei societăţi rezidente a celuilalt stat contractant sunt impozabile în acest celălalt stat.

ART. 18

Artişti şi sportivi

  1. Prin derogare de la dispoziţiile art. 15 şi 16, veniturile pe care artiştii de spectacole cum sunt artiştii de teatru, de cinema, de radio sau televiziune şi muzicienii, precum şi sportivii, le realizează din activităţile lor pe cont propriu prestate în aceasta calitate sunt impozabile în statul contractant în care sunt desfăşurate aceste activităţi.
  2. Veniturile pe care artiştii de spectacole sau sportivii rezidenţi ai unui stat contractant le realizează din activităţi exercitate în celălalt stat contractant în cadrul schimburilor culturale prevăzute de acordurile culturale încheiate între cele două state contractante nu sunt impozabile în acest celălalt stat contractant.
  3. Când venitul provenind din activităţi pe cont propriu ale unui artist de spectacole sau sportiv, în aceasta calitate, este atribuit unei alte persoane care nu este acelaşi artist sau sportiv, acest venit poate fi impus în statul contractant unde respectivele activităţi se desfăşoară, prin derogare de la dispoziţiile art. 7, 15 şi 16.

ART. 19

Pensii

Prin derogare de la dispoziţiile paragrafului 2 al art. 20, pensiile şi celelalte remuneraţii asemănătoare, plătite unui rezident al unui stat contractant pentru un serviciu prestat în trecut sunt impozabile numai în acest stat.

ART. 20

Funcţii publice

  1. a) Remuneraţiile, altele decât pensiile, plătite de un stat contractant sau de o subdiviziune politica sau administrativă a sa ori de o organizaţie locală a sa unei persoane fizice, pentru servicii prestate respectivului stat sau mentionatelor subdiviziuni sau organizaţii locale, sunt impozabile numai în acest stat.
  2. b) Totuşi, aceste remuneraţii sunt impozabile numai în celălalt stat contractant dacă serviciile sunt prestate în acest stat şi beneficiarul remuneraţiei este un rezident al acestui din urma stat care:

(i) are cetăţenia acestui stat, sau

(ii) nu a devenit rezident al acestui stat cu singurul scop de a-i pune la dispoziţie serviciile sale.

  1. a) Pensiile plătite de un stat contractant sau de o subdiviziune politica sau administrativă a sa sau de o organizaţie locală a sa, fie direct fie prin prelevare din fondurile pe care acestea le-au constituit, unei persoane fizice pentru serviciile prestate respectivului stat sau respectivei subdiviziuni sau organizaţii locale, sunt impozabile numai în acest stat.
  2. b) Totuşi, aceste pensii sunt impozabile numai în celălalt stat contractant când beneficiarul este un rezident al acestui stat şi are cetăţenia acestuia.
  3. Dispoziţiile art. 16, 17 şi 19 se aplică remuneraţiilor sau pensiilor plătite pentru servicii prestate în cadrul unei activităţi industriale sau comerciale exercitată de un stat contractant sau de o subdiviziune politica sau administrativă a sa sau de o organizaţie locală a sa.

ART. 21

Profesori, învăţători şi cercetători

Remuneraţiile profesorilor şi ale celorlalţi membri ai corpului didactic, rezidenţi ai unui stat contractant şi care stau temporar în celălalt stat contractant pentru a preda sau a efectua cercetări ştiinţifice, pentru o perioadă care nu depăşeşte 2 ani, într-o universitate sau în orice alta instituţie de învăţământ sau de cercetare ştiinţifică fără scop lucrativ, sunt impozabile numai în primul stat.

ART. 22

Studenţi sau ucenici

  1. Sumele pe care un student sau un ucenic, care este sau a fost rezident al unui stat contractant şi care se află în celălalt stat contractant cu singurul scop de a-şi face studiile sau de a-şi completa pregătirea profesională, le primeşte în scopul întreţinerii, instruirii sau pregătirii profesionale nu sunt impozabile în acest celălalt stat cu condiţia ca aceste sume sa provină din surse situate în afara acestui celălalt stat.
  2. Remuneraţiile pe care un student sau un ucenic, care este sau a fost rezident al unui stat contractant, le primeşte pentru o activitate dependenta pe care o desfăşoară cu program redus sau în mod ocazional în celălalt stat contractant o perioadă de timp care este raţional justificată de scopul prezentei sale, despre care s-a amintit la paragraful 1, nu sunt impozabile în acest celălalt stat.

ART. 23

Alte venituri

  1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, ori de unde ar proveni acesta, despre care nu se tratează în articolele precedente ale prezentei convenţii, sunt impozabile numai în acest stat.
  2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu se vor aplica în cazul în care beneficiarul venitului, rezident al unui stat contractant, exercită în celălalt stat contractant fie o activitate comercială sau industrială prin intermediul unui sediu stabil situat acolo, fie o profesie libera cu ajutorul unei baze fixe situate acolo de care se leagă efectiv dreptul sau bunul producător de venit. În aceasta situaţie elementele de venit sunt impozabile în celălalt stat contractant după propria legislaţie.

ART. 24

Avere

  1. Averea constituită din bunuri imobile, astfel cum sunt definite la paragraful 2 al art. 6, este impozabilă în statul contractant unde aceste bunuri sunt situate.
  2. Averea constituită din bunuri mobile făcând parte din activul unui sediu stabil al unei întreprinderi sau din bunuri mobile aparţinând unei baze fixe folosite pentru exercitarea unei profesii libere este impozabilă în statul contractant unde este situat sediul stabil sau baza fixa.
  3. Navele, aeronavele şi vehiculele feroviare sau rutiere exploatate în trafic internaţional, precum şi bunurile mobile afectate exploatării lor, sunt impozabile numai în statul contractant în care se află sediul conducerii efective a întreprinderii.
  4. Toate celelalte elemente ale averii unui rezident al unui stat contractant sunt impozabile numai în acest stat.

ART. 25

Metoda pentru evitarea dublei impuneri

  1. Se stabileşte ca dubla impunere sa fie eliminată în conformitate cu paragrafele următoare din prezentul articol.
  2. Dacă un rezident al României posedă elemente de venit care sunt impozabile în Italia, România, în calcularea propriilor impozite specificate în art. 2 al prezentei convenţii, poate include în baza impozabilă a acestor impozite menţionatele elemente de venit, dacă unele dispoziţii exprese ale prezentei convenţii nu stabilesc altfel. În acest caz impozitul plătit în Italia va fi dedus din impozitul datorat în România în conformitate cu propriile legi fiscale. Suma astfel dedusă nu poate, totuşi, sa depăşească cota de impozit românesc atribuibilă mentionatelor elemente de venit.

În vederea aplicării prezentului paragraf, beneficiile pe care întreprinderile de stat române le varsă bugetului de stat sunt considerate ca impozite datorate în România.

  1. Dacă un rezident al Italiei posedă elemente de venit care sunt impozabile în România, Italia, în calcularea propriilor impozite pe venit specificate în art. 2 al prezentei convenţii, poate include în baza impozabilă a acestor impozite menţionatele elemente de venit, dacă unele dispoziţii exprese ale prezentei convenţii nu stabilesc altfel.

În acest caz, Italia trebuie sa deducă din impozitele astfel calculate impozitul pe venit plătit în România, dar suma deducerii nu poate depăşi cota de impozit italian atribuibilă mentionatelor elemente de venit în proporţia în care ele participă la formarea venitului global.

Nici o deducere nu va fi în schimb acordată dacă elementul de venit este supus în Italia impunerii prin reţinere cu titlu de impozit la cererea beneficiarului venitului în baza legislaţiei italiene.

ART. 26

Nediscriminare

  1. Naţionalii unui stat contractant, fie ca sunt sau nu rezidenţi ai unuia dintre statele contractante, nu sunt supuşi în celălalt stat contractant nici unei impozitări sau obligaţii legate de impunere diferită sau mai împovărătoare decât cele la care sunt sau vor fi supuşi naţionalii acestui celălalt stat care se găsesc în aceeaşi situaţie.

În special, naţionalii unui stat contractant care sunt impozabili în celălalt stat contractant beneficiază de scutiri, de reduceri ale bazei impozabile, de deduceri şi reduceri de impozite sau taxe acordate pentru sarcini familiale ca şi naţionalii acestui stat care se găsesc în aceeaşi situaţie.

  1. Impunerea unui sediu stabil pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu poate fi în acest celălalt stat mai puţin favorabilă decât este impunerea întreprinderilor acestui celălalt stat care desfăşoară aceeaşi activitate.

Aceasta dispoziţie nu poate fi interpretată în sensul ca obligă un stat contractant sa acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant deducerile personale, scutirile şi deducerile de impozit pe care le acordă propriilor rezidenţi conform situaţiei lor şi sarcinilor lor familiale.

  1. Prin derogare de la dispoziţiile art. 9, ale paragrafului 7 al art. 11 sau ale paragrafului 6 al art. 12, dobânzile, redevenţele şi celelalte cheltuieli plătite de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant se deduc, în scopul determinării beneficiilor impozabile ale menţionatei întreprinderi, în aceleaşi condiţii în care ar fi fost deductibile dacă ar fi fost plătite unui rezident din primul stat.

De asemenea, datoriile unei întreprinderi a unui contractant fata de rezidenţii celuilalt stat contractant sunt deductibile, în scopul determinării averii impozabile a menţionatei întreprinderi, în aceleaşi condiţii în care ar fi fost deductibile dacă ar fi fost contractate fata de un rezident al primului stat.

  1. Întreprinderile unui stat contractant, al cărui capital este, în totalitate sau în parte, direct sau indirect, deţinut sau controlat de unu sau mai multi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu sunt supuse în primul stat contractant la vreo impunere sau obligaţie legate de impunere diferită sau mai împovărătoare decât aceea la care sunt sau vor putea fi supuse celelalte întreprinderi de aceeaşi natură ale primului stat.
  2. În sensul prezentului articol, termenul impunere indică impozitele de orice natura şi denumire.

ART. 27

Procedura amiabilă

  1. Când un rezident al unui stat contractant apreciază ca măsurile luate de un stat contractant sau de fiecare dintre cele două state contractante ii atrag sau ii vor atrage o impozitare care nu este conforma cu dispoziţiile prezentei convenţii, el poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislaţia naţională a respectivelor state, sa supună cazul autorităţii competente a statului contractant al cărui rezident este sau, dacă cazul sau face parte din sfera de aplicare a paragrafului 1 din art. 26, autorităţii statului contractant a cărui cetăţenie o are. Cazul va trebui supus în termen de 3 ani următori primei notificări a măsurii care atrage impozitarea neconformă cu convenţia.
  2. Autoritatea competenta, dacă reclamaţia ii apare întemeiată şi dacă ea însăşi nu este în măsura sa aducă o rezolvare satisfăcătoare, se va strădui sa rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competenta a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impozitări care nu este în conformitate cu convenţia. Acordul va fi aplicat indiferent de termenele prevăzute de legislaţiile naţionale ale statelor contractante.
  3. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui sa rezolve pe cale amiabilă dificultăţile sau indoielile inerente interpretării sau aplicării convenţiei. Ele vor putea, de asemenea, sa se consulte în vederea evitării dublei impuneri în cazurile neprevăzute în convenţie.
  4. Autorităţile competente ale statelor contractante vor putea comunica direct între ele în vederea realizării unei înţelegeri potrivit paragrafelor precedente. Dacă se consideră ca schimburile de vederi orale sunt de natura sa faciliteze înţelegerea, aceste schimburi de vederi pot avea loc în cadrul unei comisii compuse din reprezentanţi ai autorităţilor competente ale statelor contractante.

ART. 28

Schimb de informaţii

  1. Autorităţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare pentru a aplica dispoziţiile prezentei convenţii sau pe cele ale legilor interne ale statelor contractante privitoare la impozitele prevăzute de convenţie, în măsura în care impozitarea pe care aceste legi o prevăd nu este contrară convenţiei, precum şi pentru a evita evaziunea fiscală. Schimbul de informaţii nu este limitat de art. 1. Informaţiile primite de un stat contractant vor fi ţinute în secret, la fel ca şi informaţiile obţinute în baza legislaţiei interne a respectivului stat şi vor fi comunicate numai persoanelor sau autorităţilor (inclusiv autorităţilor judecătoreşti şi organelor administrative) care au sarcina stabilirii sau încasării impozitelor prevăzute de prezenta convenţie, a procedurilor privitoare la aceste impozite sau a hotărârilor de atac prezentate pentru aceste impozite. Persoanele sau autorităţile mai sus menţionate vor folosi aceste informaţii numai în acest scop. Respectivele persoane sau autorităţi se vor putea servi de aceste informaţii în timpul audierilor publice sau în justiţie.
  2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu pot fi în nici un caz interpretate ca impunând unuia dintre statele contractante obligaţia:
  3. a) de a lua măsuri administrative contrare propriei legislaţii şi propriei practici administrative sau celor ale celuilalt stat contractant;
  4. b) de a furniza informaţii care nu ar putea fi obţinute pe baza propriei legislaţii sau în cadrul practicii sale administrative normale sau a celor ale celuilalt stat contractant;
  5. c) de a transmite informaţii care ar da la iveala un secret comercial, industrial, profesional sau un procedeu comercial sau informaţii a căror comunicare ar fi contrară ordinii publice.

ART. 29

Functionari diplomatici şi consulari

Dispoziţiile prezentei convenţii nu afectează privilegiile fiscale de care beneficiază functionarii diplomatici sau consulari în virtutea normelor generale ale dreptului internaţional sau ale acordurilor speciale.

ART. 30

Procedura de restituire

  1. Impozitele încasate în unul dintre cele două state contractante prin reţinere la sursa sunt restituite la cererea celui interesat sau a statului al cărui rezident este, când dreptul la perceperea respectivelor impozite este limitat de dispoziţiile prezentei convenţii.
  2. Cererile de restituire, care trebuie făcute în termenele stabilite de legislaţia statului contractant ce urmează sa efectueze restituirea, trebuie sa fie însoţite de un atestat oficial al statului contractant al cărui rezident este contribuabilul, care sa certifice ca există condiţiile necesare pentru a avea dreptul la aplicarea avantajelor prevăzute de prezenta convenţie.
  3. Autorităţile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord, în conformitate cu dispoziţiile art. 27, modalităţile de aplicare a prezentului articol.

ART. 31

Intrarea în vigoare

  1. Prezenta convenţie va fi ratificată şi instrumentele de ratificare vor fi schimbate la Roma de îndată ce va fi posibil.
  2. Prezenta convenţie va intra în vigoare la data schimbului instrumentelor de ratificare şi dispoziţiile sale se vor aplica în legătura cu veniturile realizate în timpul perioadelor de impunere care încep la sau după 1 ianuarie al anului calendaristic în care prezenta convenţie intră în vigoare.

ART. 32

Denunţarea

Prezenta convenţie va rămâne în vigoare până la denunţarea din partea unuia dintre statele contractante. Fiecare stat contractant poate denunţa convenţia pe cale diplomatică, nu înainte de 5 ani de la intrarea sa în vigoare, facindu-i cunoscută încetarea, cu un preaviz minim de 6 luni, înainte de sfârşitul fiecărui an calendaristic. În acest caz convenţia se va aplica pentru ultima oară:

  1. a) impozitelor percepute prin reţinere la sursa pe veniturile plătibile cel mai târziu la 31 decembrie al anului denunţării;
  2. b) celorlalte impozite din perioadele impozabile care se încheie cel mai târziu la 31 decembrie al aceluiaşi an.

Drept care subsemnaţii, deplin autorizaţi de către guvernele lor, au semnat prezenta convenţie.

Făcută în Bucureşti la 14 ianuarie 1977, în două exemplare în limba româna şi în limba italiană, ambele texte având aceeaşi valabilitate.

 

Pentru guvernul

Republicii Socialiste România,

Florea Dumitrescu

 

Pentru guvernul

Republicii Italiene,

Filippo Maria Pandolfi

 

 

PROTOCOL ADIŢIONAL

la Convenţia dintre Republica Socialistă România şi Republica Italiană pentru evitarea dublei impuneri în materie de impozite pe venit şi pe avere şi pentru prevenirea evaziunii fiscale

 

Cu ocazia semnării Convenţiei, încheiate azi între Republica Socialistă România şi Republica Italiană, pentru evitarea dublei impuneri în materie de impozite pe venit şi pe avere şi pentru prevenirea evaziunii fiscale, subsemnaţii plenipotenţiari au căzut de acord asupra următoarelor dispoziţii suplimentare care fac parte integrantă din convenţie:

Rămâne stabilit:

  1. a) ca, în ceea ce priveşte art. 2, dacă un impozit pe avere va fi instituit în viitor în România şi în Italia, convenţia se va aplica respectivului impozit. În acest caz, pentru evitarea dublei impuneri se vor aplica dispoziţiile prevăzute de art. 25;
  2. b) ca, printre veniturile menţionate la art. 23, sunt incluse: veniturile ce deriva din activităţile de control calitativ şi cantitativ al mărfurilor, de asistenţa tehnica şi de specializare profesională a personalului, precum şi veniturile derivând din executarea unor expertize sau din prestarea altor servicii nemenţionate expres în convenţie;
  3. c) ca, în legătura cu paragraful 1 al art. 27, expresiei indiferent de căile de atac prevăzute de legislaţia naţională i se atribuie sensul potrivit căruia punerea în mişcare a procedurii amiabile nu este în contradicţie cu procedura contencioasă naţională care este în orice caz începută preventiv atunci când controversa priveşte o aplicare a impozitelor italiene care nu este în conformitate cu convenţia;
  4. d) ca dispoziţia de la paragraful 3 al art. 30 nu exclude interpretarea potrivit căreia autorităţile competente ale statelor contractante pot, de comun acord, sa stabilească proceduri diferite pentru aplicarea reducerilor de impozite la care da dreptul convenţia;
  5. e) ca, făcând excepţie de la cele prevăzute la paragraful 2 al art. 31, dispoziţiile paragrafului 1 al art. 8 se vor aplica cu referire la veniturile realizate la perioadele de impunere care încep cu sau de la 1 ianuarie 1969;
  6. f) ca expresia subdiviziune politica sau administrativă, folosită în textul convenţiei, când se referă la România trebuie înţeleasă ca subdiviziune administrativ-teritorială.

Făcut în Bucureşti la 14 ianuarie 1977, în două exemplare în limba româna şi în limba italiană, ambele texte având aceeaşi valabilitate.

 

Pentru guvernul

Republicii Socialiste România,

Florea Dumitrescu

 

Pentru guvernul

Republicii Italiene,

Filippo Maria Pandolfi