Servicii
Cod Comercial abrogat 2011
Titlul XI
DESPRE MANDATUL COMERCIAL ?I DESPRE COMISION
CAP. 1
DESPRE MANDATUL COMERCIAL
SEC?IUNEA I
Despre mandatul comercial în general
ART. 374
Mandatul comercial are de obiect tratarea de afaceri comerciale pe seama ?i socoteala mandatului.
Mandatul comercial nu se presupune a fi gratuit.
ART. 375
De?i conceput în termeni generali, mandatul comercial nu se întinde ?i la afacerile care nu sunt comerciale, afara numai dac? aceasta se declar? cu preciziune prin mandat.
Dac? mandatarul nu are instruc?iuni decât asupra unor p?r?i ale afacerii, mandatul se socote?te liber pentru celelalte.
Mandatul pentru o anume afacere cuprinde împuternicire ?i pentru toate actele necesare execut?rii lui, chiar când nu ar fi anume ar?tate.
ART. 376
Comerciantul care nu vrea sa primeasc? o îns?rcinare este dator, în cel mai scurt termen posibil, sa fac? cunoscut mandantului neprimirea; în acest caz este înc? dator a face sa se p?streze în loc sigur lucrurile ce i s-au expediat ?i sa îngrijeasc? de dansele în socoteala mandantului, pân? ce acesta va putea lua m?surile necesare.
În caz de întârziere, el va putea înc? cere sechestru judiciar ?i chiar vânzarea lucrurilor, dup? formele prev?zute de art. 71.
ART. 377
Dac? lucrurile primite în socoteala mandantului, prezint? semne de stric?ciuni suferite în timpul transportului, mandatarul va trebui sa ia toate m?surile necesare pentru p?strarea drepturilor mandantului, fata cu cel ce a f?cut transportul; altfel este responsabil de lucrurile primite dup? descriptiunile cuprinse în scrisorile de carat sau în poli?ele de înc?rcare. Dac? stric?ciunea reclama îngrijiri urgente, mandatarul poate cere vânzarea lucrurilor, dup? formele prev?zute de art. 71.
ART. 378
Mandatarul este indatorat a face cunoscut mandantului toate faptele ce ar putea s?-l hot?rasc? a revoca sau a modifica mandatul.
ART. 379
Mandatarul este r?spunz?tor de stric?ciunile lucrurilor ce-i sunt încredin?ate spre p?strare, afara de cele provenite din caz fortuit, for?a majora, din viciul sau chiar natura lor.
ART. 380
Mandatarul e ?inut a plati dobânda la sumele de bani cuvenite mandantului din ziua în care era dator a le trimite sau a le consemna.
ART. 381
Mandatarul, care nu se conforma instruc?iunilor primite de la mandant, r?spunde de daune interese.
ART. 382
Mandatarul este dator a încuno?tiin?a f?r? întârziere pe mandant despre executarea mandatului.
Dac? în urma primirii acestei incunostiintari, mandantul întârzie r?spunsul un timp mai lung decât cel cerut de natura afacerii, el este considerat ca a acceptat executarea mandatului, chiar dac? mandatarul a trecut peste limitele mandatului.
ART. 383
Mandatarul care schimb? destina?iunea sumelor primite în socoteala mandantului, e dator dobânda la aceste sume din ziua în care le-a primit, deosebit de daune interese provenind din neîndeplinirea mandatului ?i de orice alta ac?iune, chiar penal?, în caz de dol sau frauda.
ART. 384
Mandatarul este dator s?-?i arate mandatul persoanelor cu care trateaz?, când i se cere.
El nu poate opune celor de al treilea instruc?iunile deosebite ce i s-ar fi dat de c?tre mandant, afara numai dac? nu probeaz? ca ace?tia aveau cuno?tin?a de ele în momentul când obliga?iunea a fost contractat?.
ART. 385
Mandantul e ?inut a procura mandatarului mijloacele necesare pentru îndeplinirea mandatului, afara numai dac? nu exist? conven?iune contrarie.
ART. 386
Suma ce se datore?te mandatarului pentru executarea mandatului se determin?, în lipsa de conven?iune, de c?tre judecata, dup? împrejur?ri.
ART. 387
Mandatarul, pentru tot ce i se datore?te din executarea mandatului sau ?i, chiar pentru retribu?iunea sa, are un privilegiu special. Acest privilegiu se exercit? asupra lucrurilor mandantului pe care mandatarul le de?ine pentru executarea mandatului, sau care se g?sesc la dispozi?iunea sa, în magazinele sale, sau în depozite publice, sau pentru care el poate proba prin posesiunea legitima a poli?ei de înc?rcare, sau a scrisorii de carat, ca i s-au expediat.
Crean?ele sus-zise au prec?dere asupra oric?ror alte crean?e contra mandantului ?i chiar contra vânz?torului ce revendic?, cu toate ca pl??ile ?i cheltuielile vor fi fost f?cute înainte sau dup? ce lucrurile au intrat în posesiunea mandatarului.
În caz de faliment al mandantului, privilegiul mandatarului asupra lucrurilor cump?rate în socoteala lui, se exercit? conform dispozi?iunilor de la cap. III, titlul IV, cartea III, din acest cod.
Dac? lucrurile mandantului au fost vândute de c?tre mandatar, privilegiul subsista asupra pre?ului.
ART. 388
Pentru a exercita dreptul ar?tat în articolul precedent, mandatarul trebuie sa notifice formal mandantului sumele ce-i sunt datorate, cu invita?ia de a i se face plata în termen de cinci zile ?i cu prevestirea ca, la caz de neplata, se va procede la vânzarea lucrurilor supuse privilegiului.
Mandantul va putea face opozi?ie, citind pe mandatar înaintea judec??ii. Opozi?iunea va trebui sa fie notificat? mandatarului în termen de trei zile de la primirea notificatiei de c?tre mandant.
Dac? mandantul nu are re?edin?a sau domiciliul ales în locul de re?edin?a al mandatarului, termenul pentru opozi?iune va fi de 10 zile, dac? mandantul domiciliaz? în circumscriptiunea unui tribunal limitrof; de 20 zile, dac? domiciliaz? în orice alta parte a ??rii; de dou? luni dac? domiciliaz? afara din România.
Dac? termenul a trecut sau opozi?iunea s-a respins, mandatarul poate, f?r? alta formalitate, sa fac? a se vinde lucrurile sus zise, conform dispozi?iunilor art. 68.
ART. 389
Dac? mai multi mandatari sunt numi?i prin acela?i act, f?r? a se ar?ta ca ei trebuie sa lucreze împreun?, fiecare din ei poate lucra în lipsa celuilalt.
Dac? prin act se declar? ca mandatarii trebuiesc sa lucreze împreun? ?i mandatul nu este primit de to?i acei ce accept? se socotesc autoriza?i a-l îndeplini, când ar forma majoritatea celor numi?i.
Comanditarii sunt responsabili solidar.
ART. 390
Afara de cazurile prev?zute de codul civil, mandatul înceteaz?:
1. Prin c?s?toria femeii comercianta ce a dat sau a primit mandatul, dac? nu este autorizat? a continua comer?ul conform dispozi?iunilor art. 15;
2. Prin revocarea autoriza?iei de a exercita comer?ul, ce fusese acordat? femeii maritate sau minorului care au dat sau primit mandatul.
ART. 391
Mandantul sau mandatarul care, f?r? cauza justa, prin revocarea sau renun?area sa, întrerupe executarea mandatului, r?spunde de daune interese.
Dac? executarea mandatului este întrerupt? prin moartea mandantului sau a mandatarului, retribu?iunea acestui din urma se va determina dup? ceea ce s-a executat, în proportiune cu ceea ce s-ar fi datorat pentru completa executare a mandatului.
SEC?IUNEA II
Despre prepu?i ?i reprezentan?i
ART. 392
Prepus este acela care este îns?rcinat cu comer?ul patronului sau, fie în locul unde acesta îl exercit?, fie în alt loc.
ART. 393
Patronul r?spunde de faptele prepusului ?i de obliga?iunile contractate de el, în limitele îns?rcin?rii ce i-a dat.
Dac? sunt mai multi patroni, fiecare din ei este solidar responsabil.
Dac? patronul este o societate comercial?, responsabilitatea societarilor se reguleaz? dup? natura societ??ii.
ART. 394
Mandatul dat prepusului poate fi expres sau tacit.
Mandatul expres trebuie sa fie depus la tribunalul a c?rui jurisdic?iune prepusul are a îndeplini îns?rcinarea, spre a fi transcris în registrul destinat pentru aceasta ?i afipt conform dispozi?iunilor art. 10.
Un extract al mandatului va fi publicat, prin îngrijirea grefierului, în foaia anun?urilor judiciare a localit??ii. Pân? la îndeplinirea formalit??ilor de mai sus, se aplic? dispozi?iunile articolului urm?tor.
ART. 395
Fata cu cei de al treilea, mandatul tacit al prepusului se socote?te general, ?i cuprinde toate actele necesare exerci?iului comer?ului pentru care este dat.
Patronul nu poate opune celor de al treilea vreo restric?iune a mandatului tacit, dac? nu probeaz? ca ei o cuno?teau în momentul contract?rii obliga?iunii.
ART. 396
Prepusul este totdeauna dator a trata în numele patronului ?i sa arate în subsemnatura sa, pe lâng? numele ?i prenumele sau propriu, numele ?i prenumele sau firma patronului, cu men?iunea „prin procura”, sau alta asemenea.
În lipsa unei asemenea declara?iuni, prepusul se oblig? personal; cei de al treilea îns? pot exercita ?i contra patronului ac?iunile ce deriva din actele prepusului, privitoare la exerci?iul comer?ului cu care acesta a fost îns?rcinat.
ART. 397
Prepusul nu poate, f?r? învoirea expres? a patronului, a face opera?iuni, nici a lua parte, în socoteala sa proprie sau a altuia, la alte negoturi de natura aceluia cu care este îns?rcinat.
În caz contrariu, prepusul este responsabil de daune interese, ?i patronul are înc? dreptul de a re?ine pentru sine foloasele ce ar rezulta din aceste opera?iuni.
ART. 398
Prepusul e responsabil solidar cu patronul de observarea dispozi?iunilor cuprinse în titlurile III ?i IV ale acestei c?r?i, în ce prive?te comer?ul cu care este îns?rcinat.
ART. 399
Revocarea mandatului expres trebuie sa fie f?cut? în acelea?i forme cu care el a fost dat.
ART. 400
Prepusul poate intenta orice ac?iune ?i a fi chemat în judecata în locul patronului pentru obliga?iunile contractate de dânsul, în exerci?iul comer?ului cu care a fost îns?rcinat.
ART. 401
Dispozi?iunile acestei sec?iuni se aplic? reprezentan?ilor caselor comerciale sau ai societ??ilor str?ine, care de obicei trateaz? sau încheie în tara, în numele ?i pe socoteala acestora, afacerile comerciale cu care au fost îns?rcina?i.
SEC?IUNEA III
Despre comisi c?l?tori pentru comer?
ART. 402
Oricine trimite în alta localitate o persoan? din serviciul sau, autorizand-o cu scrisori, avizuri, circulari sau alte asemenea documente, ca sa trateze sau sa fac? opera?iuni de ale comer?ului sau, r?mâne obligat prin faptele contractate de aceasta persoana în marginile îns?rcin?rii ce i-a dat.
ART. 403
Dispozi?iunile art. 396 se aplic? comisilor c?l?tori; ace?tia îns? nu pot subscrie „prin procura”, ci trebuie numai sa arate numele patronului lor.
SEC?IUNEA IV
Despre comisii pentru negot
ART. 404
Comisii pentru negot sunt prepu?i pentru vânzarea în detaliu a m?rfurilor; ei au dreptul ca, în locul unde exerciteaza comer?ul ?i în momentul predarei, sa ceara ?i sa încaseze pre?ul m?rfurilor vândute, putând da pentru aceasta, chitan?a valabil? în numele patronului lor.
Afara din magazin, ei nu pot cere plata crean?elor patronului, f?r? autoriza?ie special?.
CAP. 2
Despre comision
ART. 405
Comisionul are ca obiect tratarea de afaceri comerciale de c?tre comisionar în socoteala comitentului.
Între comitent ?i comisionar exist? acelea?i drepturi ?i obliga?iuni ca între mandant ?i mandatar, cu deosebirile stabilite prin articolele urm?toare.
ART. 406
Comisionarul este direct obligat c?tre persoana cu care a contractat, ca ?i cum afacerea ar fi fost a sa proprie.
Comitentul nu are ac?iune în contra persoanelor cu care a contractat comisionarul ?i nici acestea nu au vreo ac?iune în contra comitentului.
ART. 407
Comisionarul trebuie sa ?in? deosebite între dansele ?i chiar de ale sale proprii, lucr?rile diferi?ilor comiten?i, ?i sa aib? în registrele sale partida deosebit? pentru fiecare opera?iune.
Dac? comisionarul are în contra aceleia?i persoane crean?e provenind din diferite opera?iuni f?cute în contul comitentilor s?i, sau din o opera?iune a sa proprie ?i a altuia, el este dator a cere de la acel debitor un înscris deosebit pentru fiecare afacere, ?i în caz de plata sa arate în registrele sale persoana pentru care plata s-a f?cut.
În lipsa de asemenea aratare, plata se va împ?r?i propor?ional între fiecare crean?a.
ART. 408
Opera?iunile f?cute de comisionar cu violarea mandatului sau peste limitele sale r?mân în sarcina sa, ?i prin urmare:
1) Dac? a vândut cu pre? mai mic decât cel hot?rât sau, în lipsa, mai mic decât cel curent, el este dator sa pl?teasc? comitentului diferen?a, afara numai dac? nu ar proba ca vânzarea cu pre?ul hot?rât nu se putea face ?i ca vinzind astfel comitentul a fost scutit de paguba;
2) Dac? a cump?rat cu un pre? mai mare decât cel hot?rât, comitentul poate refuza opera?iunea ?i a o considera ca f?cut? în socoteala comisionarului, dac? acesta nu ar oferi sa pl?teasc? diferen?a pre?ului;
3) Dac? lucrul cump?rat nu corespunde cu calitatea convenit?, comitentul îl poate refuza.
ART. 409
Comisionarul care, f?r? autoriza?iunea comitentului, face înaint?ri de bani, vânz?ri sau alte opera?iuni pe credit, î?i ia asupr?-?i orice r?spundere ?i comitentul ii poate cere plata neîntârziat? a creditelor f?cute, cedandu-i interesele ?i foloasele ce ar rezulta din aceasta.
ART. 410
Comisionarul care vinde pe datorie este dator sa arate comitentului în scrisoarea de aviz, persoana cump?r?torului ?i termenul acordat; altminteri opera?iunea se presupune ca s-a f?cut pe bani gata; proba contrarie nu este admis?.
ART. 411
Când comisionarul este îns?rcinat sa vinda sau sa cumpere cambii, obliga?iuni sau efecte ale Statului ori alte titluri de credit, circulând în comer? sau m?rfuri, având pre? la bursa ori în pia?a, dac? comitentul nu a dispus intr-altfel, el însu?i poate s?-i procure pe pre?ul cerut, ca vânz?tor, lucrurile ce trebuia sa cumpere sau sa re?in? pentru sine, dup? pre?ul curent, ca cump?r?tor, lucrurile ce trebuia sa vând? în socoteala comitentului, deosebit de dreptul sau la proviziune.
Dac?, în cazurile mai sus ar?tate, comisionarul, dup? îndeplinirea îns?rcin?rii sale, nu face cunoscut comitentului persoana cu care a contractat, comitentul are dreptul sa considere ca cump?rarea sau vânzarea s-a f?cut pe contul sau ?i sa ceara de la comisionar executarea contractului.
ART. 412
Comisionarul nu este r?spunz?tor pentru îndeplinirea obliga?iunilor luate de c?tre persoanele cu care a contractat, afara de conven?iune contrarie.
Când comisionarul ia o asemenea r?spundere, el este obligat personal, fata de comitentul, pentru îndeplinirea obliga?iunilor rezultând din contract.
În acest caz, el are dreptul la proviziunea special? numita „pentru garan?ie, „pentru credit”. Aceasta proviziune se stabile?te de p?r?i prin conven?iunea lor, iar în lipsa este l?sat? la aprecierea judec??ii.